Oare cati…

… oameni ar fi in stare de un sacrificiu de imagine pentru un necunoscut? Veti spune cu siguranta ca unii au mai mult de pierdut decat altii si ca sacrifiile niciodata nu se pot egaliza. Dar nu cred ca asta este marea problema. Cred ca un sacrificiu de imagine este mai greu de facut pentru noi, fiinte sociale cum suntem, pentru ca traim in niste tipare. O schimbare radicala va genera reactii de care ne este frica. Va declansa prejudecati la cei din jur, prejudecati care ne vor afecta emotional. Asa ca singurul mod in care poti fi convins este sa ai ceva cu care sa contrabalansezi, iar aici ne intoarcem la prima intrebare. Un bine pentru un necunoscut care are nevoie este suficient de puternic sa contrabalanseze cu schimbarea ta de imagine?

Povestea aceasta este una fascinanta. Daca veti vedea femei frumoase prin oras, tunse nr. 2 si zambind sa stiti ca pentru ele motivul a fost suficient de puternic. Sunt femei pentru care “a ajuta” inseamna mai mult decat efectele prejudecatilor celor din jur. Totul a plecat de la joaca Roxanei Radu (cititi commenturile pentru a intelege) si s-a extins la Mica Pana, Tara Duveanu, Anca Bundaru, Corina Georgescu, Lori Modoran si a ajuns la Oana Bratila si Elena Ciric.

Inca de aseara de cand am vazut ultimul post stau si ma gandesc la un echivalent pentru barbati. La ce ar trebui noi sa renuntam pentru a fi la fel de puternic sacrificiul?

Sa ai o zi in care sa te gandesti si la altii.

PS: La fel de apreciat mi se pare ca trebuie sa fie si gestul Domnului G., cel care a decis sa dea o suma deloc neglijabila celor care au curajul de a face ceva pentru binele altuia.