Una dintre…

… glumele mele favorite despre masini si soferi este aia cu “masina asta are un tacanit la volan”. Ieri am putut sa o adaptez si la BCR Open, in prima semifinala. S-au intalnit Jose Ignacio Chela si Albert Montanes, care au tacanit-o de la unul la altul pana cand se plictisea unul dintre ei si o gresea. Am spus dupa primele 2 jocuri ca vom avea maxim 3 schimburi spectaculoase. M-au contrazis: au fost 4 intr-un meci de doua seturi castigat de argentinianul Chela.

In a doua semifinala ma gandeam ca va fi la fel. Se intalneau 2 spanioli: Marcel Granollers, cel ce l-a eliminat pe Hanescu in turul inaugural, si Pablo Andujar, un jucator de 24 de ani venit din calificari, unde Duminica il invingea greu pe romanul nostru Victor Anagnastopol. Despre acel meci am scris deja aici, deci aveam motive sa cred ca Andujar va fi tot defensiv ca si acum 1 saptamana. Comentatorul arenei vorbea chiar de “surprinzatorul” Andujar si avea sa aiba dreptate. Impotriva compatriotului sau avea sa fie cel artagos, agresiv si care in multe momente a controlat bine meciul. Ca si in meciul din calificari a castigat primul set (7-6), a cazut in al doilea (4-6) si a revenit in joc in al setul decisiv castigandu-l (6-4).

Despre atmosfera de la Arenele BNR, a fost la fel de relaxata si lipsa unui roman in fazele superioare se simte si blazeaza publicul. Ieri am avut ocazia sa analizez mai atent organizarea, care in an de criza si in maiestria recunoscuta a lui Enoiu in a eficientiza costurile, a ajuns la un prag chiar spectaculos si trist in acelasi timp. Chiar si nocturna s-a aprins doar dupa ce antrenorul lui Granollers a cerut asta arbitrului de scaun. La acelasi capitol insa, prajiturile de la Poiana Soarelui, (fundatia lui Tiriac) au fost la inaltime: strudelul cu visine era ce trebuie daca ar fi sa-l comparam cu mult mai cunoscuta placinta de la McDonalds.

Una peste alta a fost o dupa-amiaza foarte frumoasa petrecuta alaturi de o persoana tare speciala. Azi am sa continui sa ma oftic ca nu am avut cum sa particip la Let’s do it, Romania! Stiu ca Muntele nu ma va ierta usor.

Sa ai o duminica asa cum iti trebuie!

PS: Am facut si niste fotografii, dar le pun mai tarziu. Mi-am uitat aparatul in masina si tre’ sa cobor sa-l iau.
PS2: M-am trezit cu o durere buna de spate. Cred ca ar trebui sa ma las de uitatul la tenis si sa ma reapuc de jucat :)