… complet neodihnit, am scris din obligatie, daca pot spune asa. Azi, complet inspirat de o plimbare, scriu despre inspiratie. Care a venit sub forme diverse.
Am facut o plimbare scurta aseara. Mai mult ca sa iau un pic de aer. A fost o decizie buna sa merg pret de o statie pe jos. Aerul era rece si mai tare decat de obicei. Am avut senzatia aia pe care o ai la munte cand inspiri. Parca ti se umpleau plamanii. Desigur, fiind in Bucuresti era doar o senzatie. Apoi am simtit un miros de schnitzel. Imi era un pic foame, e drept, dar mi s-a parut ca dadea atat de bine acea aroma in aerul rece. Apoi, era timp si pentru desert. Am trecut pe langa o gogoserie, unde iar mirosul si-a jucat rolul in a oferi senzatia pe care o aveam cand veneam de la joaca mic fiind, lihnit de foame pentru ca statul afara era prioritar pe atunci, si pe scara blocului intalneam diverse arome de unde ma inpiram cand ii spuneam mamei… ca mi-e pofta de nu stiu ce. La intoarcere am mai dat de o aroma care mi-a adus aminte de copilarie cand ma furisam in bucatarie si taiam din checul inca fierbinte, pentru ca nu rezistam ispitei care-mi cucerea mai intai nasul.
Pe tot drumul am fredonat, mental desigur, piesa de mai jos. Dar fix in varianta de mai jos. Ma rog, tre’ sa dai un click aici pentru ca, nu-i asa, embedding was disabled by request.
Sa ai o zi in care inspiratia sa-ti calce pragul… si sa ramana!
M-ai facut si pe mine sa-mi amintesc de frumoasele clipe din copilarie petrecute in casa bunicilor…iti multumesc…dimineata asta parca are un iz de schnitzel si piure…
Pe mine m-ar da gata acum un miros de placinta cu dovleac. :-s
Oh, yeah! Super inspirat… si inspirant! A devenit deja unul din posturile mele preferate. As adauga mirosul de paine calda care nu ajungea niciodata intreaga acasa. Si foarte frumoasa varianta… am ascultat-o de mai multe ori. Pana si bebelina a inceput sa cante…
Daca si bebelina a inceput sa fredoneze e semn bun. Zic ca poti marca momentul cu o prima utilizare a butonului ‘share’. :P
Chiar ma gandeam la asta, dar am fost intrerupta brutal de bebelina care a trecut la alte tonalitati… dar just for the record, ar fi a doua utilizare :-)
PS: Te astept la placinta cu dovleac…
una din cele mai frumoase si insorite zile din viata mea
desigur, postarea mea nu are nici o legatura cu asta, dar iti multumesc ca intr-o astfel de zi ti-ai facut timp si pt in comment :)
….au fost de fapt doua zile, una dupa cealalta, acum 2 ani, si amintirea lor are ca soundtrack aceasta melodie – dar in formula Louis Armstrong http://www.youtube.com/watch?v=zZBrpuWZ_hQ
Pingback: Intrucat… « Gandul de dimineata
Cu nasul rosu si cu mainile inghetate, mirosul de cozonac ma tragea mereu din zapada spre cuptorul bunicii…Mereu zambitoare si in halat de casa, bunica ma intampina cu o bucata pufoasa si aburinda exact in Ajunul Craciunului ca sa nu ma lase sa sufar de pofta…Mi-e dor de mirosul acela de casa de bunici, de cozonac si de siguranta afectiunii…Cand veneam de afara, mai eram intampinata cu clatite, dar astea erau specialitatea mamei…Acum, am ajuns sa le fac eu gandindu-ma la ele…:) Ma bucur ca ai abordat subiectul copilariei. Mi-a trezit sentimente placute si m-a readus din nou in contact cu mine insami.:)