Mai tineti…

… minte senzatia pe care o aveati la 17 ani si vreo 11 luni? Era inevitabil, cel putin pentru mine, sa nu devin usor agitat si nerabdator in a implinii 18 ani, acest prag psihologic al tineretii.

In cazul meu, asta era undeva prin luna mai, iar varsta de 18 ani era si un motiv de mandrie. Eram printre cei mari din clasa deci implineam printre primii. Apoi urma vacanta de vara cu scoala de soferi, un alt motiv de mandrie. Dupa eveniment, imi placea sa-mi felicit in mod cat se poate de firesc si calm fiecare prieten si coleg care trecea pragul. Era ca un nou venit intr-un club select. Asa m-am simtit si ieri. Si probabil si azi. 2 prieteni dragi trec in acest weekend un alt prag psihologic, care in opinia unora creaza depresii pentru simplul fapt ca te obliga la tras linii si facut socoteli. Asta nu s-ar intampla daca nu am trai in mijlocul unor prejudecati mostenite si impartasite ce iti spun ce e “normal” sa faci si sa nu faci pana la aceasta varsta. Am simtit si eu aceasta presiune, m-a amuzat la inceput, apoi m-am obisnuit cu ea, iar acum cred ca e timpul sa le spun din experienta celor 2 ca varsta de 30 de ani e un punct de cotitura doar daca o lasi tu sa devina asta.

Eu ieri m-am simtit fix ca la 18 ani, cand uram la multi ani “noilor veniti”.
Sa ai o zi mai tanara decat pare!

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *