… a inceput cam de cand eram mic. Tin minte ca la fotbal cu baietii mai mari stand in poarta am intins o data mana sa scot un sut si aproape ca mi-a fost zdrelita intre bara si minge. Ok. Puteti sa-i spuneti si inconstienta insa asta ar insemna ca mi-a mai trecut.
Dintotdeauna am fost de parere ca nu o sa stii niciodata care-ti sunt limitele daca doar te uiti la altii incercand. Am mai observat insa ca pe masura ce cresti in varsta si in minte tendinta de a incerca lucruri noi, solicitante, scade simtitor, semn evident ca creierul incepe sa judece si iti traseaza noi limite sigure mult mai aproape decat ai putea tu sa duci. Spre exemplu claustrofobia sau frica de inaltime. Sigur ca multe din aceste fobii au radacini chiar in copilarie unde am incercat sa ne ducem cu capul inainte si am esuat intr-un mod memorabil, poate traumatizant, dar oare asta inseamna ca aia e limita sau doar nu mai vrem sa incercam si punct?
Eu de exemplu cand eram mic nu eram cel mai bun catarator in pom, asa ca de obicei stateam de sase cand eram vorba de mers dupa corcoduse prin vecini. Acum 5 ani insa am avut ocazia printr-un job de conjunctura sa vad ce inseamna sa stai agatat intr-un varf de stalp, la 30 de metri, deasupra unei cladiri care deja avea 12 etaje. Atunci am inteles ca frica de catarat este o chestie peste care pot trece.
In weekend am testat un loc bun de infruntat frici. E la Brasov, se numeste Parc Aventura si il gasiti aici. Traseele sunt bine gandite si te iau usor, iar daca esti atent la instructiunile de siguranta chiar nu ai ce sa patesti. Singurul “pericol” vine din faptul ca entuziasmul te poate face sa-ti supraestimezi un pic capacitatile fizice si pe un final de traseu sa nu poti sa-ti controlezi picioarele sau mainile din tremurat de la efortul prea mare.
N-am scris atunci despre el, pentru ca am vrut sa dau un raport si asupra lucrurilor care m-au durut dupa. Ei bine, o usoara febra musculara la coapse si ceva dureri la genunchi, dar de la mers in 4 labe pe niste lemne. Deci pentru asta recomand genunchere in cazul in care va stiti cu probleme.
Sa ai o zi plina de curaj!
Cand eram mic imi era frica de viteza cu bicicleta sau skateboardul. Acum m-am vindecat printr-o terapie cu motorul ;)
aaa… la capitolul asta eu sunt campioana…am o gramada de frici :) poate pentru ca in copilarie nu mi-era frica de nimic?! si aveam tot timpul cate o rana demna de laudat…acum incerc sa ma tratez de frica de ATV.