Incet dar sigur…

… incep sa-mi ajung cu somnul la zi dupa weekendul nebun si far’ de somn despre care vorbeam acum cateva zile. Cam asa ar putea suna o evaluare succinta a starii mele de moment.

Tu crezi in evaluari? Sau mai exact, in care crezi? Examenele de la liceu sau facultate iti par relevante? Sau interviul pentru un nou job? Poti sa te lamuresti cu privire la capacitatea unei persoane in cele 10-20 de minute ale unei discutii? Ma tot gandeam care este cel mai serios test pe care-l dai in viata? Sigur ca as putea sa merg inspre abstract un pic si sa filosofez despre faptul ca insasi viata este un test si ca cei mai multi dintre noi traim pentru a-l trece. Pentru a avea un scor cat mai bun la final. Insa daca am lua lucrurile intr-o ordine mai practica, care ar fi cele 3 teste pe care le-ai simtit ca fiind cele mai grele? Si de ce?

Am sa enumar eu primul. Primul test greu a fost examenul de admitere la liceu. L-am resimtit ca fiind foarte greu prin prisma presiuni care exista la acel moment din partea parintilor, a asteptarilor mari din partea tuturor si a orgoliului care-mi indica “as a must” intrarea in acea clasa, la acel liceu, pentru ca asta simteam ca imi doresc sa fac. Am mai facut apoi un test medical extrem de amanuntit, nu fiindca as fi fost banuit de cine stie ce afectiune, ci pentru ca era o proba eliminatorie pentru un examen de admitere intr-o facultate cu profil militar. Tin minte ca atunci am “tremurat” la fiecare intrare intr-un nou cabinet de investigare. Iar un al treilea este un examen mai trist, inevitabil din nefericire, un examen pe care viata ti-l da, in anumit moment, mai mult sau mai putin asteptat. Este vorba despre pierderea cuiva cu adevarat important.

Care-i top 3-ul tau?
Sa ai o zi cu examene trecute!

PS: In mod dubios, fara sa fiu vreun fan, am descoperit o piesa care-mi place la Miley Cyrus. Se cheama “The Climb”, iar azi mi se pare foarte potrivita pentru subiect.

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , , . Bookmark the permalink.

0 Responses to Incet dar sigur…

  1. Andreea Bogdan says:

    Fiecare etapa a vietii prin care trecem este un examen, mai mult sau mai putin greu. Este adevarat ca nu toti oamenii au parte de acelasi numar de examene in viata, insa asta tine si de modul in care fiecare se organizeaza si se implica in propria lui existenta. Testele nationale, bac-ul, examenele din facultate, tind sa cred ca sunt examene doar pentru ca poarta aceasta denumire. Pentru ca adevaratul examen , se da chiar si atunci, tot in interiorul nostru. Cu fiecare provocare pe care o intalnesti in viata ta, ajungi sa te cunosti tot mai mult pe tine, si astfel te mobilizezi mult mai usor. Daca este sa alcatuiesc un top 3 al examenelor vietii, nu voi pune examenele scolare, pentru ca mai devreme sau mai tarziu, fiecare trece de acestea. Daca ma gandesc acum la ele, stiu ca a fost o emotie atunci, dar nu una care sa imi marcheze viata. A fost o lupta cu ambitia mea, care se pare ca e destul de puternica. In top 3 n-as pune nici macar cariera sau nivelul la care ne propunem sa ajungem in acest domeniu. Am convingerea ca mai devreme sau mai tarziu, cu totii reusim si aici. Adevaratele examene de care eu ma tem in viata si pentru care cu siguranta as avea nevoie de o mare pregatirea inainte sunt pierderea unei persoane dragi, o dezamagire din partea cuiva apropiat sau o rautate venita din partea cuiva din jur. Sunt momente care pentru mine sunt cu adevarat examene. Si asta pentru ca tin foarte mult la oamenii din jurul meu, nu stiu sa raspund rautatilor, si mai mult decat atat nu mi-as imagina viata fara anumite persoane importante cum sunt familia mea, prietenii mei dragi. Sa ai o zi plina de realizari!

  2. Iulia says:

    Sunt sigura ca la momentul respectiv examenele din scoala mi s-au parut o incercare, dar acum, daca ma gandesc la subiectul asta, in nici un caz nu se mai califica nici in top 5… Imi retrag cuvintele, examenul de licenta cu siguranta e pe locul 3, si asta pentru ca nu am fost suficient de motivata sa-l dau la momentul potrivit, iar faptul ca am asteptat un an mi-a ingreunat povara. Pe locul 2 as califica mutatul de la parinti, nu pentru ca as regreta, ci pentru ca as mai fi putut astepta vreo doi ani pana sa iau responsabilitatile in piept. Da’ de, eu voiam sa fiu matura :)) In fine, pe locul 1 ar fi vara care a trecut, pentru ca am pierdut un om minunat si asta m-a afectat pe toate planurile. Ca regula generala cred ca adevaratele teste vin atunci cand trebuie sa iti revii in urma unui esec personal, sau a unei dezamagiri, pentru ca e nevoie de mai multa putere si determinare.

  3. larisa.b says:

    cred ca cel mai greu test a fost pastrarea unei prietenii in conditii – doar de moment, din fericire – grele, pentru ca s-a intins pe o perioada indelungata si mi-a pus multe probleme si multe intrebari. iar timpul prea mult de gandire te face aberant profesionist. pe locul doi e musai sa fie licenta, pentru ca, dupa aproape un an de pauza de scoala, mi-a fost al naibii de greu sa reinvat sa invat. iar pe al treilea as pune interviul pentru primul job, la care cred ca nici numele nu mi l-am putut articula corect.
    dar ma astept la mai mult.

Leave a Reply to Iulia Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *