Daca maine…

… ai fi convins ca trebuie sa te retragi undeva, departe, in pustietate, unde ar fi acest loc? Incearca pentru 1 minut sa-ti imaginezi acel loc. Serios! Incearca sa treci peste ideea ca nu-ti place conceptul de singuratate. Cu totii avem momente in care ne dorim sa fim singuri macar pentru o zi sau doua. Dar unde? Cum ar arata locul ala? Ai avea priveliste la o campie cu flori? (e de sezon) Sau la mare? Sau la blocul din fata? E cu plante? Cu nisip? Cu iarba? Cu animale? De companie? Salbatice? Cu carti? Cu TV? Cu ce?

O zi… (feel free to fill in the blanks!)

PS: daca ti-a iesit exercitiul de imaginatie, nu te sfii sa imparti cu noi parerea. Add a comment!

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , . Bookmark the permalink.

6 Responses to Daca maine…

  1. nanook says:

    draga b., retragerea in sine este cea mai spectaculoasa. parol! daca nu descoperi smecheria asta, alergi toata viata dupa un loc unde sa te retragi si, evident, nimic nu corespunde. tone de carti marturisesc acest lucru, iar mai recent, dl. tolle eckhart. incearca pe http://www.bodyalchemist.ro sau cumpara din cartile lui (parca la ed.curtea veche). o zi excelenta, n.
    p.s. te-am sunat ieri de dimineata, dar mi-ai inchis. cred ca ai avut dreptate :)

    • Nanook, multam de recomandare. Am sa caut din cartile despre care vorbeai, nu ca nu te-as crede pe cuvant, dar as vrea sa aprofundez un pic subiectul. Chiar si un bucurestean sadea si pragmatic ar aprecia sa nu trebuiasca sa paraseasca orasul pentru a se retrage undeva :) Pentru ieri dimineata, scuze. N-am recunoscut numarul fiind unul de centrala. Cred ca mi-ar facut bine o discutie cu tine. Eram pe punctul de a ma retrage in mine si de a pleca la Brasov. Zi faina.

  2. Ana says:

    Ai fost vreodata la Manastirea dintr-un Lemn?
    Daca nu, imagineaza-ti o casuta de tara cu pereti albi, prispa ca in oltenia, cu multe muscate rosii, pisici dormitand, o curte cu stejari vechi de sute de ani si muuuulta iarba..verde!
    oricat de patetic ti se pare, pustietatea mea este in vacantele din copilarie :)

    • Cand eram mic, imi placea sa merg unde aveau bunicii mei via, adica pe unul din dealurile din zona Buzaului. Acel loc, la umbra unui pom, imi oferea o imagine a intregii zone (satul respectiv si alte doua apropiate). Faceam asta ca o retragere, pentru ca privitul de sus imi dadea o senzatie placuta de maturitate si intelegere a lucrurilor. Cand esti mic te tot intrebi cum vad cei mari lucrurile. Pe o scara de la 1 la 5, cat de patetic ti se pare asta? ;)

  3. Corina Tau says:

    as completa ce a zis nanook cu o intrebare: de fata cui vrei sa te retragi? ai nevoie de un ragaz pentru tine? grijile, gandurile, preocuparile, problemele, sentimentele, dorintele te vor urma, sunt creatia mintii. mai putin daca te retragi in tine, si pe ele le lasi afara, sau opresti mintea din trancaneala. si asta se numeste meditatie :)

  4. Andrei Catalin says:

    Mai scriu un comentariu si promit ca nu mai scriu nimic pana in 2011 :) nu ma pot abtine m-a prins febra blogului tau. Cand il citesc ma gandesc la filmul Julie & Julia (http://www.imdb.com/name/nm0000658/) (nu cred ca are vreo legatura dar asta este senzatia, scuze daca deranjez cu aceasta comparatie.).

    Legat de locul unde m-as retrage la batranete, pot sa spun ca l-am vizualizat, nu o data, si nu un minut… ma vad (sau mai corect spus “imi doresc”) imbatranind intr-o casuta simpla din lemn cu semineu, la marginea dintre un lac si o padure deasa de conifere. Si ciudat este faptul, ca de fiecare data cand imi imaginez acel loc linistitor mi-l imaginez inconjurat de ceata deasa, si un aer rece, proaspat de toamna, amestecat cu parfum de frunze uscate :) poate pare trist peisajul pentru multi dintre voi… sau poate nu :)

    O seara buna si ma bag la somn :P

Leave a Reply to andrei bogdan Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *