Am ajuns deja…

… la episodul 13. Sincer credeam ca ma voi chinui sa scot 10, dar la modul in care merg lucrurile in tara, se pare ca voi avea material si pentru sezonul 2. Promit insa sa nu trag de acest subiect aiurea doar ca sa am ce scrie in continuare. Nu cred in subiectele diluate. Asadar, si azi, vin cu o chestie concreta: Cat de sanatos e biciul facut din rahat?

Este evident ca plecam de la expresia “facem din rahat, bici”, dar totusi de ce insistam asa de tare pe acest lucru? Lipsa banilor este un raspuns. Nu sunt fonduri, asa ca nu cautam, dar ne vaitam. Si apoi facem lucrurile pe genunchi. Si ne vaitam din nou. Sau ne scuzam pentru calitate cu-n simplu: “ce vrei, domne? Fara bani atata iese.” De aici ba chiar scoatem si lucruri pozitive: “a avut bunavointa si a reusit”.

Acum sa descompunem un pic, pentru ca s-ar putea sa fie mai usor de inteles. E plin de multinationale in Romania. Majoritatea au venit cu management strain la inceput, poate inca mai au. Managerii straini au o usurinta in a taia fonduri, de neegalat (cel putin din ce am vazut eu). Taierea nu se face insa de dragul taierii. El stie bine de ce taie, dar nu explica. Si atunci romanul il ia drept exemplu, ad literam. Fara sa vada ce-i in spate. Si atunci cand vine romanul la conducere incepe sa ceara lucruri din nimic. De dragul de a le cere si din ambitia de a demonstra ca poate si el sa faca lucruri fara bani. O latura a problemei este clar asta: cererea.

Apoi, nu putem avea o latura fara sa fie si-un revers. El se manifesta prin acel segment de angajati, sau de ce nu furnizori, care ar face orice ca sa nu zica NU. Iar aceasta problema o intalnim in varii forme. De la secretara care face si marketing pana la seful care se pricepe la orice sau mai departe, pana la furnizorul care produce orice avand doar un birou. Intotdeauna o cerere absurda isi va gasi cel putin 2-3 oferte de rezolvare. Suntem niste eroi, ce sa zic! Interesant este ca pe latura asta gasim mai multi nemultumiti. Oameni care sunt pusi in situatia de a face ceva din nimic, nu spun niciodata in fata ca nu se poate, dar sunt primii care spun pe la colturi ca nu se mai poate asa. Sigur, sunt cei cu “experienta” cea mai mare, deci nu punctul lor de vedere este deranjant, ci faptul ca nu pun niciodata piciorul in prag.

Care-i solutia?
Solutia este una pe cat de simplu de identificat pe atat de complicat de aplicat. Eficienta, in definitia ei economica, este de fapt: raportul dintre rezultatul obtinut si efortul depus pentru realizarea lui (din DEX). Sigur ca efortul este compus din buget investit si timpul resurselor umane implicate. Ceea ce se ignora cu multa gratie in Romania este faptul ca in aceasta ecutie, daca pui buget zero, poti sa-ti iei la revedere de la calitatea rezultatului in sensul ca nu vei putea sa o aduci la nivelul vreunui standard recunoscut. Cat de mult de apropii depinde numai si numai de calitatea angajatului care se ocupa de realizare. (il stiti, acela care se plange ca nu se mai poate asa). Ca sa concluzionez, cand vrei sa faci din rahat bici nu poti vorbi de eficienta in obtinerea unui rezultat competitiv ci de mediocritate in obtinerea unui rezultat doar de dragul bifarii lui pe lista de activitati.

Nu stiu de ce, dar ma astept sa fie multi care sa ma contrazica si sa-mi spuna ca nu inteleg eu de fapt cum sta treaba si ca lucrurile nu-s nici pe departe asa de simple.

Sa ai o duminica eficienta, asa cum intelege fiecare termenul!

Romania intr-un gand de dimineata.
Ep. 1 – Tara sau noi?
Ep. 2 – Egoismul
Ep. 3 – Autocritica
Ep. 4 – Frica de reusita
Ep. 5 – Romania mea
Ep. 6 – Respectul
Ep. 7 – Copiatul – Guest Post
Ep. 8 – Atitudinea – Guest Post
Ep. 9 – Cazul social
Ep. 10 – Dependenta
Ep. 11 – Talentul
Ep. 12 – Scuzele

This entry was posted in Dimineata, la cafea, Romania and tagged , , , . Bookmark the permalink.

0 Responses to Am ajuns deja…

  1. Cristian Cartzu says:

    Uite ca pana acum nu te-a contrazis sau combatut nimeni. Cum iti explici? Sa stii totusi ca este complicat sa stii sa tragi acea linie intre ce se poate face fara bani si ce nu. Ai dreptate insa cu un lucru. Peste tot exista tendinta de a reduce costurile, insa peste tot in lume exista respect pentru timpul si afacerile altora, asa ca nimeni nu-si pune problema sa ceara lucruri fara costuri, chiar daca li se cam invart banii ca la slot machines cand primesc ceva free of charge. Furnizorii mai au aceasta tendinta de a isi ‘rasfata’ clientii fideli cu astfel de lucruri.

  2. Pingback: Nu intamplator episodul… « Gandul de dimineata

  3. Pingback: Tot despre Romania,… « Gandul de dimineata

  4. Pingback: Dau Romania mea… « Gandul de dimineata

  5. Pingback: A cam venit… « Gandul de dimineata

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *