Dupa un weekend…

… in care ma astept ca v-ati facut de cap, am decis sa va povestesc despre un film fix despre acelasi lucru. Mi-a fost recomandat de o prietena draga acum ceva vreme si titlul nu-mi spunea nimic. Voua va spune ceva Easy-A?

Povestea este a unei adolescente obisnuite care dintr-o gluma ajunge sa joace un joc periculos. Jocul reputatiei personale. Stiti ca in toate filmele americane despre liceeni totul se invarte in jurul popularitatii si a imaginii. Acest film insa e diferit pentru ca ne arata reversul medaliei, care si ea ni se poate prezenta in vreo 3 planuri.

Primul este acela in care faci orice pentru a atrage atentia si pe acest drum ajungi sa faci lucruri pe care le regreti mai tarziu. Sigur ca, in mare, este cumva cursul normal al vietii, insa cand o comiti rau de obicei doar in filme ajungi sa iesi bazma curata.

Un plan foarte bine ilustrat in film este cel al superficialitatii si a usurintei cu care o informatie negativa ajunge sa devina credibila in comparatie cu una pozitiva. Este si motivul pentru care jurnalele de stiri de la tv-urile noastre sunt pline de “senzational” sangeros, obscen si distrugator. Nu este o noutate, dar cand este crucial sa transmiti ceva pozitiv, mesaj care sa ajunga la toata lumea, ajunge sa se piarda ca o clipa de liniste intr-o multime galagioasa. Iar asta este ingrijorator. Un tanar care ajuta o pensionara sa treaca o strada nu va fi niciodata observat decat daca distruge 2 masini in acest proces.

Ultimul identificat de mine este natura umana, care la origini este buna. A face bine este in ADN-ul nostru, dar o face atat de rar incat ni se pare stanjenitor cand ni se intampla si ne comportam de-a dreptul stangaci in momentele in cauza.

Ah, si mi-a mai placut ceva la film: scenariul. E compus bine si povestit la un mod foarte personal. Very good job for this point! Si interpretarea Emmei Stone isi merita banii.

Sa aveti o zi usoara dupa un weekend greu.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=sE-hZ8OQzAU]