Muzica se face…

… vinovata in aceasta dimineata de seria de intrebari existentiale ce-mi strabate gandul. Sa ma explic. Probabil ca sunteti familiarizati cu trupa irlandeza vocal instrumentala The Script. Probabil ca ati ascultat macar o data cel mai lacrimogen single al lor si anume I’m Yours. Daca nu si… nu si la a doua situatie, le aveti pe amandoua, mai jos, in subsol. La pachet.

In aceasta piesa refrenul spune cam asa:
“I may not have the softest touch
I may not say the words as such
And though I may not look like much
I’m yours
And though my edges may be rough
And never feel I’m quite enough
It may not seem like very much
But I’m yours”

Ce credeti ca a vrut sa spuna autorul? Sigur, la prima vedere pare sa fie un text de rostit cand te pregatesti sa-i ceri voie sa te lase la bere cu baietii din nou, desi ultima oara ai stat mult peste ora indicata de intoarcere. Dar cred totusi ca e ceva mai mult acolo. Poate fi chiar o recunoastere a plafonarii din partea lui. Ba mai mult, isi joaca ultima carte, aia la sentiment. Adicatelea “stii, ti-a placut o data de mine, nu-s cine stie ce, dar macar sunt aici”. Un soi de argument suprem al continuarii unei relatii: proximitatea. Sigur ca ea ar merita mult mai mult. Toate femeile merita mai mult decat ce primesc, dar sinceritatea cu care barbatii recunosc ca nu pot fi mai buni de atat este ceva greu de egalat.
Si acum vin intrebarile.
Ai simtit vreodata in vreo relatie ca meriti mai mult? Ca poti mai mult? Ce ai facut? L-ai bagat in “tabara de reformare” (vorba lu’ Heineken) pentru ca tineai la el sau l-ai invitat sa nu-ti mai manance viata si sa-si faca bagajele? Este normal sa simti asa ceva fata de cineva la care tii? Ma rog, intrebarile sunt valabile si pentru noi, barbatii, dar noi de obicei suntem foarte multumiti prin simplu fapt ca avem o femeie langa noi.

La oricare dintre intrebarile de mai sus vei raspunde, eu iti voi fi tare recunoscator.

Zi in care sa-ti atingi potentialul maxim!

Clipul la care faceam referire.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=z5_xjghWYaE]

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , . Bookmark the permalink.

0 Responses to Muzica se face…

  1. Clod says:

    Hmmm…imi amintesc la cine am ascultat prima oara The Script ;) si mi-au placut foarte tare; acum sunt nelipsiti in playlist. Cat despre intrebarile existentiale ale unei relatii, cred ca nici o relatie nu este perfecta si niciodata compatibilitatea nu este 100%, insa din punctul meu de vedere (nu pot vorbi in numele altor femei) conteaza ce crezi tu ca are importanta cea mai mare si daca esti capabila sa faci lucrurile in asa fel incat sa iti fie si implicit sa va fie bine.
    …daca ce vezi tu ca si calitati la el pot compensa defectele, conteaza mai mult cum te face sa te simti si sa te evaluezi ca si persoana decat sa te intereseze cum este totul perceput din exterior, relatia sa iti dea o stare de comfort si bine prin ceeea ce se intampla, nu prin “proximitate” cum spuneai tu, prin faptul ca e cineva acolo, oricine…As mai putea continua, dar trebuie sa si muncim azi :)
    P.S. Din pacate mi s-a intamplat sa astept destul de mult pana intr-un final in care sa devina foarte clar ca vreau si merit mai mult decat ar fi putut el sa imi ofere, dar cand oamenii sunt maturi si constienti de propriile limite asta se poate intampla decent si fara resentimente.

    • La cine ai ascultat tu prima oara The Script? ;;) Ca sa rezum ce am inteles de la tine este ca e important sa-ti placa lucrurile ce sunt pentru tine importante, corect? Cu restul ce faci? Le ignori, accepti, corectezi? Daca aruncatul sosetelor prin casa ajunge sa devina insuportabil? Dau un exemplu doar, dar poate fi un soi de picatura chinezeasca, nu?

  2. Iulia says:

    Uf, e cu greutate tema asta a ta.
    I primul rand, analiza mea pe text dezvaluie ca autorul versurilor se ofera pe sine, cat se poate de umil, femeii iubite. Oaresicum, suna romantic asa pentru o femeie nu foarte pretentioasa.
    In al doilea rand, legat de intrebarile tale existentiale ale unei relatii (cum spune Clod mai sus), intr-o relatie sanatoasa ele nu si-ar avea locul. Greseala cea mai mare pe care o pot face doi parteneri intr-o relatie de lunga durata este sa considere ca relatia e solidificata si nu mai merita efort. Barbatii ar trebui sa stie ca o femeie isi doreste cel mai mult sa fie cucerita. De ce crezi ca femeilor le plac filmele sau povestile romantice? Indiferent cat de tare ar nega chestia, femeia va astepta mereu cu sufletul la gura ca eroul sa-si cucereasca eroina. Asadar da, femeile merita mai mult, merita sa fie recucerite in mod constant de partenerii lor, asa cum barbatii merita sa le fie incurajate eforturile oricat de stangace ar fi ele (cu ocazia asta mi-am adus aminte ca am ramas si eu in urma cu ceva incurajari :)). De altfel, consider ca barbatilor le-ar fi mult mai usor sa se ridice la asteptari inalte daca femeile ar fi mult mai clare in explicarea acelor asteptari. Dar asta e un cu totul alt subiect, asa ca dupa ce am folosit cuvantul “cucerit” deja de trei ori intr-un paragraf surt, si ca nu fiu invinuita de vorba lunga, o sa adaug doar ca ideea de “tabara de reformare” e absurda. Stii cum e treaba aia cu “lupul isi schimba parul…”? Cam acelasi lucru se aplica si aici, si e trist si amuzant in acelasi timp ca multe femei chiar asteapta sa dea roade. Atata timp cat ambele sexe inteleg si respecta niste principii de baza in relatie, everyone should be happy, right? :))

    • 1. Moah, cat raspuns am primit la o intrebare mica. Deci, ca e cazul de concluzie si aici… sa-i fi alaturi din tot sufletul si cu toata fiinta poate prinde doar la femeile fara standarde ridicate. Imi suna pragmatic, dar pot intelege. Sunt curios ce se adauga la acest standard de plecare.
      2. Sunt de acord ca o relatie trebuie intretinuta. Am facut greseala asta si mi-am invatat lectia. Sa inteleg totusi ca filmele siropoase privite des sunt un semn clar de neimplinire sentimentala.
      3. Deci, femeile sunt neclare, si astfel barbatii sunt stangaci. Asta este principiul de baza de la care ar trebui sa incepem sa construim. As adauga doar un lucru. Nu cred ca “cucerirea” este doar o dorinta a femeilor. De ce barbatilor nu le-ar placea sa fie sedusi? De unde un alt principiu: give and take, ce este practic o negociere si un compromis permanent. Si uite cum zboara romantismul. :))

  3. Cristian Cartzu says:

    Din punctul meu de vedere senzatia “merit mai mult” apare de obicei cand nu exista echilibru in implicarea in relatie. Cand unul se daruieste total iar celalalt are rezerve. Da, am simtit. Raman la parerea ca este vital sa comunici cu partenerul.

Leave a Reply to Cristian Cartzu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *