De 3 ani de zile…

… nu m-am mai simtit asa de blocat psihic cum ma simt acum. Atunci era din cauza oboselii acumulate. Am rezolvat printr-un concediu de 22 de zile lucratoare. Nu are sens sa va spun ca dupa concediu, la revenirea la birou, am ezitat si in fata butoanelor de la lift, gandindu-ma serios la ce etaj am biroul. De parole si user nu ma vorbesc.

Din nefericire acum nu am aceasta libertate de a pleca 5 saptamani. Riscul in activitatile liberale de a face acest lucru, mai ales in cazul meu cand sunt la inceput inca, este sa nu te mai cunoasca nimeni cand te intorci. :) Exagerez desigur, insa o rezolvare trebuie sa gasesc si inca o data, cel ce m-a inspirat a fost domnul Ciprian Muntele, care chiar in acest moment este pe plaiurile copilariei, incercand sa mai puna o piatra de final la ceea ce a fost probabil cea mai frumoasa perioada din viata pentru multi dintre noi. Despre povestea lui cititi aici.

Asadar, m-am hotarat sa plec sa lucrez in continuare dintr-un loc ce predomina cu intamplari si energie pozitiva pentru mine, un loc in care am crescut si in care intotdeauna ma voi simti bine. Macar vreo cateva zile voi sta acolo pentru a imi reincarca bateriile, dar si pentru a pune pe hartie in liniste cateva idei care au ramas cam de mult timp in stadiul acesta incipient. Ceea ce va recomand si voua.

Cat de bine va functiona, o sa vedem. Voi continua sa scriu aici, doar ca probabil o voi face de la umbra unui cires, de pe un sezlong, in timp ce cainele-mi se va lungi la picioare. De la voi insa as vrea sa stiu care-i locul vostru in care va simtiti cum v-am povestit eu mai sus? Aveti unul? E aproape de casa? E in parc? Este la munte, la mare? Do share!

Zi cu soare, zambete si prieteni.

PS: Nu stiu daca are sens sa va mai spun ca-mi iau si bicla cu mine.

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

0 Responses to De 3 ani de zile…

  1. Cristian Cartzu says:

    Eu ma simt cel mai bine de vreo 2 ani, in saua motocicletei. De preferinta pe un drum pustiu. Cand eram mic imi placea un loc din parcul Tineretului. Nu stiu sa-ti descriu unde este anume. A trecut mult de atunci si nu mai vizualizez bine parcul. Imi aduc aminte de niste statui.

  2. Pingback: #sweetlullaby: Daca nu stiti… « Gandul de dimineata

Leave a Reply to Cristian Cartzu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *