Sa nu uitam de ce-am venit.

M-am gandit mult daca sa scriu despre evenimentul de aseara. Nu-mi place sa-mi spun parerea chiar despre orice, iar la box chiar nu ma pricep. Asa ca am sa vorbesc mai putin despre meci. N-am sa spun decat ca de curiozitate m-am uitat la ultimele 4-5 meciuri de titlul a lui Lucian Bute, iar in opinia mea de spectator romanul este un tactician desavarsit.

Directia pare sa fie buna.
Ceea ce as vrea totusi sa subliniez ar fi premiera asta pentru Romania: primul eveniment de asemenea anvergura tinut la noi. Dupa parerea lui Ion Tiriac, chiar el un vestit organizator de evenimente sportive, se pare ca a fost o reusita care “a costat putin“. Nu-s cuvintele mele sunt ale fostului mare jucator de tenis. Omul incerca evident sa transmita mesajul clar ca un astfel de eveniment si campioni precum Lucian Bute reprezinta mai bine Romania decat orice alt simbol, fie ea gradina Carpatilor sau frunza ministrului Udrea.

Mai sunt lucruri de pus la punct.
Apoi ar fi publicul. Nu stiu cum ar arata profilul celor care au fost la acest meci. Imi pare extrem de pestrit. Imi pare ca si aici ca la orice eveniment mare din Bucuresti exista un nucleu de oameni care merg sa fie vazuti acolo si mai putin pentru eveniment in sine. Apoi exista si posibilitatea ca in Romania sa nu existe un public de box. Altfel nu-mi explic de ce la inceputul meciului pe care primul roman ce a intrat in ring, Bogdan Dinu, era o liniste in sala de ziceai ca-s la muzeu toti. Nu cred ca este normal ca sa-l consideram roman doar pe Bute, pentru ca este adevaratul motiv pentru care sunt 10.000 de oameni acolo. De altfel nu cred ca Bute si-a dorit o gala in Romania pentru ca 10.000 de oameni sa aiba ocazia sa spuna ca l-au vazut boxind live. Ci pentru atmosfera, pentru sustinere. Iar asta se aplica oriunde exista un reprezentant al gazdelor. Desigur, mai putin in Romania.

Motivul prezentei ar trebui sa fie unic.
Un alt moment tratat gresit din punctul meu de vedere este huiduielile la adresa francezului Mendy. Era pana aseara un boxer neinvins la profesionisti, iar nici faptul ca e negru, francez sau adversar pentru Bute nu reprezinta un argument pentru huiduieli. Tot despre huiduieli, inteleg ca au fost unele si pentru Elena Udrea. Eu am fost de parere ca nu si-au avut rostul intr-o astfel de seara. Chiar am avut un schimb de opinii pe twitter cu Razvan Matasel (un impatimit al luptelor), ce spunea ca “niciun moment nu poate spala ce au facut astia din tara asta… mai bine boxa Bute in Canada…“. Cu un lucru sunt de acord: daca publicul romanesc nu reuseste sa faca diferenta intre motivele pentru care se duce la un meci de titlu mondial, respectiv pentru Bute vs. a o huidui pe Udrea, poate ca Matasel are dreptate. Bute ar fi trebuit sa boxeze in Canada. Exista desigur si varianta: noi ar fi trebuit sa o huiduim pe Udrea zilnic cand se duce la biroul ministerial. Nu vad de ce dupa o noua victorie Lucian Bute trebuie sa auda huiduieli la adresa unui ministru si nu doar aplauze dedicate lui.

Dragilor, cineva spunea la un moment dat ca nu ne meritam campionii. Credeti ca se insela?

O duminica fara huiduieli.

PS: Pentru cine nu a vazut finalul meciului, am gasit pe Youtube o inregistrare cu care nu am nicio legatura:

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

3 Responses to Sa nu uitam de ce-am venit.

  1. muntele says:

    la partea cu huiduielile nu sunt de acord. asta face parte din joc. de când mă știu, la meciurile de box există huiduieli puternice indiferent de gena națională. în plus, am rămas mască la imnul francez când toată lumea a tăcut. cu mici excpeții numărabile pe degetele de la mâini. au fost unele fluierături mici și înghesuite, mult chiar și sub marja de eroare. publicul a fost mult mai civilizat decât mă așteptam. dar partea cu imnul n-o mai vede nimeni. a huidui adversarul într-un meci nu înseamnă lipsă de civilizație, înseamnă doar că încerci să-l intimidezi. cum ziceam, face parte și asta din meci.

    cât despre huiduielile politice, dă-mi voie doar să-ți zic că exagerezi, părerea mea, dar fără a intra în polemică. mi se pare chiar că a scăpat ușor. mult prea ușor pentru încărcătura negativă care s-a strâns în jurul ei în contextul acestui meci.

    ps. mă bucur că nu ești printre cei care-i dau oscarul lui mendy.

  2. ab says:

    @muntele De distributie de Oscare am auzit ca s-ar ocupa un alt campion: Doroftei. Nu-mi permit sa-mi dau cu parerea despre asa ceva pentru ca n-am pus piciorul niciodata in ring. N-am simtit niciodata ce inseamna un pumn plasat bine de un “specialist”, desi in curtea scolii am mai avut parte de clinciuri.
    Despre huiduieli, ma refer doar la ce s-a intamplat dupa incheierea meciului. Eu nu as incuraja niciodata huiduirea unui adversar dupa meci, indiferent de rezultat. Inainte si in timpul meciului, sa zicem ca le inteleg. Despre cele adresate ministrului, repet: nu cred ca Bute, la primul meci acasa ar fi trebuit sa auda huiduieli la adresa cuiva ce nu avea nicio legatura cu evenimentul SPORTIV. Despre fair-play ne-ar putea povesti filipinezul care a ridicat drapelul Romaniei dupa ce a fost infrant de Simion sau un stadion german intreg, tot aseara, cand nationala de fotbal feminin a fost eliminata in sferturile mondialului de Japonia.

  3. Cristian Cartzu says:

    Am fost acum 2 ani in Canada si cel putin in zona Quebec-ului Bute este un idol. Meritat de altfel. Din meciurile pe care le-am vazut eu, si nu-s un cunoscator, si mie imi pare ca modul in care isi construieste victoriile in ring este fascinant. Mie imi pare un psiholog foarte bun.

Leave a Reply to Cristian Cartzu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *