Daca ieri dimineata abordam un subiect sensibil din care vad ca am scapat destul de “nesapunit”, in aceasta dimineata m-am gandit un pic mai mult la subiect. Este tot unul sensibil si este inspirat din ce am tot observat in jurul meu in ultima perioada.
Mai intai, un disclaimer. Am prieteni/amici care pun ceva pret pe ce am eu de spus, astfel ca sunt cateva situatii in care ma intreaba ce-i de facut aproape ca pe un factor de decizie. Ei bine eu in aceste situatii ma feresc sa dau un sfat clar, nu pentru ca nu as vrea sa ii ajut, dar pentru simplul fapt ca mie imi place sa cred ca deciziile in viata trebuie sa le iei singur. In momentul in care ai luat singur o hotarare poti fi sigur ca este gradul maxim de responsabilitate pe care-l poti atinge. Nu ai pe nimeni caruia sa-i pasezi vina sau cu care sa imparti meritul. Buna sau rea a fost decizia ta.
Si acum ajungem la sfatuitorii pasionati. Stim cu totii ca in Romania sportul national este datul cu parerea. Ii mai stim si pe aceia care devin chiar agresivi in a-si sustine punctul de vedere, chiar daca in unele cazuri el este complet neavizat. Nu cred ca-s singurul care s-a intalnit cu astfel de oameni dedicati sfaturilor pe care le dau si care-si fac un obiectiv doar din a te convinge sa faci cum spun ei. Pentru mine curiozitatea cea mai mare in ceea ce-i priveste este urmatoarea: care-i satisfactia cea mai mare? Sa te asculte omul chiar daca spui o prostie? Sau sa se dovedeasca in timp ca sfatul tau a fost cea mai buna solutie? Eu unul parca-mi amintesc mai multi care se plang ca au ascultat pe cine nu trebuie.
Cum recunosti sfatuitorii pasionati?
In primul rand nu argumenteaza punctul lor de vedere decat prin “eu am facut la fel…” sau “am un prieten care…“. Expresii precum “era in exact aceeasi situatie…” sunt menite sa vanda punctul lor de vedere in fata ascultatorului. In al doilea rand reteaza din start alte puncte de vedere, motivand in fata celui aflat la rascruce cu un “crezi ca iti vreau raul?“. Iar elementul care-l diferentiaza de cei care sunt “doar” dornici sa ajute, dar temperati in solutiile propuse, este modul in care se jura ca lucrurile n-au cum sa se intample altfel decat a spus el.
Ai intalnit astfel de “profesionisti“? Ce sfaturi ti-au dat? I-ai ascultat? Te-ai parlit vreodata cu sfaturile lor?
O zi plina de intelepciune sa ai.
PS: M-am gandit ca ar fi dragut un material despre managementul asteptarilor, mai ales ca este extrem de bine pus in scena.