Chef-less. Si doua intrebari existentiale.

Asa ma simt, desi e inceput de weekend si ar trebui sa fie numai lapte si miere. Am dormit pana tarziu. Aveam nevoie ce-i drept, nu a fost doar un moft, asa ca imi cer scuze celor care s-au trezit mai cu noaptea in cap si au verificat gandul de dimineata.

Intrebarea existentiala 1.
Una din cauzele pe care ma simt stors de energie este o discutie purtata aseara cu cineva despre importanta platii la timp a salariului. Initial mi s-a parut ceva de la sine inteles. Apoi, treptat, mi-am dat seama ca e vorba despre o filosofie intreaga in spate, fapt ce m-a ambitionat si mai tare sa-i prezint argumente care sa-i dovedeasca cat de gresit pune problema.

Am incercat cu cel mai elementar lucru: eu daca-s angajat undeva, sunt angajat pentru a face o serie de activitati, intr-un program stabilit si cu niste obiective si deadline-uri si ele stabilite. Deci, daca eu nu-mi respect indatoririle legate de activitati, program sau deadline, ar rezulta pe buna dreptate ca nu-mi fac treaba. Corect? Sunteti cu mine pana aici? Bun. De partea cealalalta, angajatorul are ca obligatie sa-mi puna la dispozitie un loc in care sa-mi desfasor activitatea, informatiile si logistica de care am nevoie pentru a imi desfasura activitatea si apoi, la o data stabilita sa imi recompenseze efortul depus prin plata salariului. Si aici e totul firesc? Bun. Si atunci vine intrebarea: de ce eu ar trebui sa inteleg o intarziere a salariului, atat timp cat eu mi-am respectat toate responsabilitatile ce tineau de mine?

Intrebarea existentiala 2.
Paralel cu situatia de mai sus, va mai spun de ce nu sunt eu de acord cu scuze de tipul “nu sunt bani”, “lucrurile nu merg tocmai bine” si altele de acest tip. Eu, ca angajator, cand iau decizia sa ofertez un om, imi asum responsabilitatea ca macar 3 luni, daca nu 6, am de unde sa-l platesc. Se presupune ca un angajat nou nu devine productiv 100% decat dupa vreo 3-4 luni de acomodare, integrare in sistem si cunoasterea in detaliu a informatiilor care ii trebuiesc pentru a performa. Din acest motiv la “nu sunt bani”, “lucrurile nu merg tocmai bine” angajatorul trebuie sa se gandeasca inainte sa faca angajarea. Este exclusiv problema lui. De ce exclusiv? Pentru ca daca lucrurile nu merg bine, nu este din cauza celui mai nou membru al echipei, ci din cauze ce exista acolo dinainte venirii lui si in general din probleme de management. Motiv pentru care de altfel eu nu cred nici in chestia cu criza. Da. Exista o criza, sunt mai putini bani, dar in calitate de owner de business trebuie sa-ti iei masurile de contracarare sau daca nu esti in stare, sa inchizi pravalia si sa astepti sa treaca. Ceva extern te poate afecta mai ales cand nu stii de el. Dupa ce ai aflat e de datoria ta sa ii gasesti rezolvare. Asta face diferenta dintre un conducator bun si unul nepriceput.

Rog cu insistenta sa-mi spuneti doua lucruri: 1. ce alt argument as mai fi putut sa servesc pro-plata salariului la timp? si 2. cat de tare gresesc in observatiile facute mai sus cu privire la management? Multumesc in avans.

Sa aveti o zi cum n-ati mai avut de buna.

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *