Lectie dupa lectie si nimic.

In fiecare zi, dar absolut in fiecare zi, viata se incapataneaza sa-mi mai predea cateo lectie. Le ascult, le inteleg, spun da… si nimic. Nu ajung sa le aplic pe toate. Si in fond, despre asta ar fi vorba. Sa aplici teoria. Practica ne omoara.

Pe mine nu m-a omorat inca, dar lucreaza incet la asta ca o doza fina de cianura pusa-n ceasca de cafea din fiecare dimineata. Nu ma omoara fizic, dar poate sa omoare ceva mai important. Acel “what keeps me going”. Sunt entuziast de fel, ma indragostesc repede de activitati (mai greu, mult mai greu de femei) si in fiecare activitate gasesc piedici. Piedici diverse, dar despre care viata tot incearca sa-mi spuna.

Ziua de ieri parea sa inceapa senzational. Si a inceput. Ca o lectie repetata precum orele de mate la o clasa de profil real, a venit si morala: renunta la prejudecati. Te vor tine pe loc. Te vor tine incatusat atunci cand vrei sa mangai o floare sau legat la ochi in fata unui curcubeu. Te vei lovi de propria parere si daca ai curaj sa recunosti, te vei bucura mai mult ca niciodata ca ai fost un prost. De altfel este modul ideal prin care viata gaseste de cuviinta sa-ti aplice un “ti-am spus eu?”.

Imi plac oamenii care incearca lucruri noi, oamenii deschisi la dezvoltare, oamenii aflati la doar un pas de a descoperii (nici mie nu-mi plac i-urile in plus, si totusi le mai pun din cand in cand. Multam, Andreea) ceva grozav despre propria persoana si care au nevoie doar de un branci pentru a intra in acel loc plin de auto-surprize placute. Si imi place si mai tare, si ma onoreaza sa pot fi necioplitul care-i impinge la “pacat”.

Din nefericire tot ieri am redescoperit ca nu-mi plac oamenii care spun “nu mai pot” inainte sa-si dea ultima suflare. Cei dispusi sa renunte la lucrurile in care cred fara sa se oboseasca sa lupte pentru ele. Aceia care prefera sa se inchida in fata celorlalti in loc sa se deschida in fata celor ce nu se asteapta.

Nu cred ca a avut mult sens ce am scris azi, dar cateodata trebuie sa te bucuri si de lucruri mai putin logice, si sa le accepti cu inima fara sa le condamni cu ratiunea. Cineva care pana nu demult imi era extrem de aproape in suflet mi-a spus ca rational este acela care gandeste mult si are concluzii multiple supuse unui nou proces de analiza. Mie-mi pare mai rational ala care ia in calcul variantele si alege corect. Imi pare ca merge mai departe. Si mie nu-mi plac oamenii care stau pe loc.

Marti cu bine!

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

3 Responses to Lectie dupa lectie si nimic.

  1. Cristian Cartzu says:

    Wow. Dar ce dispozitie de scris ai avut azi. Excelent textul. It made my day!

  2. Andreea says:

    Sa-mi fie cu iertare! Corect este: “un pas de a descoperi”.
    In rest, te voi citi in continuare :)

  3. ab says:

    Multam frumos @Andreea de corectura. Oricand sunt bine venite. Din nefericire mai apar si scapari d-astea. Cum spune titlul, “lectie dupa lectie si nimic.” :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *