Nu cred ca am devenit egocentrist, dar dupa orice perioada agitata imi place sa imi iau si mici momente de pauza, de relaxare, de “eu cu mine” in care sa ma linistesc profund. Principala-mi curiozitate este daca sunt singurul care face asta.
Cand spun “me-time” nu ma gandesc sa merg la spa sau la masaj eroic sau la sala de sport. Desi asta din urma se mai intampla, si in tineretile in care capacitatea de efort nu era o surpriza neplacuta, ma mai rataceam si pe acolo scotand untul din mine si apoi un somn zdravan refacea orice.
Mi se mai intampla sa-mi inchid telefoanele sau sa-mi iau masina la o tura de seara. Mi s-a intamplat sa ajung la mare facand asta, la Giurgiu, la Brasov… dar si mi s-a intamplat si sa fac 150 de km prin Bucuresti intr-o noapte in care ploua cu galeata.
Muzica iar este un loc de retragere. Vecinii se bucura ca nu ma apuc sa si cant, dar niste casti faine puse pe urechi si playlistul corect pot face minuni la capitolul stare de spirit. Este de altfel si una din explicatiile ascunse pana acum a rubricii de seara #sweetlullaby.
Tu ce faci cand vrei sa te rupi un pic de realitate? De ritm? Cand simti nevoia sa iti acorzi un pic de atentie?
Sa ai o zi c-o desfasurare conform planului.
Me time, peste ocean este tradus ca rasfat. De obicei aici se exagereaza cand se ia o pauza de tip “me time”. Psihologic vorbind, e vorba de o metoda de a contrabalansa ceva ce te deranjeaza sau te apasa psihic. So, do it if you need it! :)