… caruia ii trece cu gheata. Durerea a reaparut ieri dupa ce am facut o tura, ce era obisnuita in toamna, cu bicicleta din dotare. Tot anul trecut aceasta tura nu dura niciodata mai mult de o ora. Acum mi-a luat o ora si 20 de minute semn ca sunt la pamant cu conditia fizica. In timpul plimbarii genunchiul meu subred m-a tinut usor, dar n-a durut deloc. Dupa ce am ajuns acasa si am facut un dus, imi dadeau lacrimile de durere. Azi as fi vrut sa mai fac un test dar vad ca a plouat si entuziasmul de ieri despre primavara a inceput sa scada vertiginos.
O marti cu vesti bune sa ai!
PS: Azi n-am nimic destept de scris la PS. :(
PS2: Pentru amatorii de statistici care inca fac calcule, tura despre care vorbesc are 12,2km, din care 8km sunt facuti prin parcurile Carol si Tineretului.
bogdane, nu te juca cu genunchiul. fa o tura de recuperare: fizioterapie, masaj, acupunctura. ca ce este rupt, se leaga dar ramane nod :) (zice batranii, care nu e prea multi :)). sanatate si o zi excelenta, n.
Am bagat la cap. Pe masura ce cresc in varsta pe atat apreciez mai tare batranii de care vorbesti :)
salutare! nu te invidiez pentru bicicleta – ci pentru ca te plimbi cu ea :) de oprit m-au oprit batranetile… dar ma puc si eu de recuperare asap! dupa ce il testez, o sa iti dau un pont!
Sa vezi cum o sa fie dupa ce treci de 30 :)))))
La tine a fost mai rau sa inteleg?
dupa ce treci de 30 imi imaginez ca nici subiecte interesante nu mai sunt. tot ala cu zapada mi-a placut mai mult…”ce frumos…” :))
Mai mult sau mai putin. Cred ca trebuie sa treci si tu de 30 ca sa le intelegi :)
posibil. oricum o astept