Sunt foarte tentat sa va spun si eu ca traficul din Bucuresti poate sa suga o ceapa oricand. Dar asta constatati si voi zilnic. Eu am reconstatat ieri cand am facut 1h30 de acasa pana la Floreasca. Am plecat la ora 9.
Zilele petrecute in trafic trec greu si vin in fiecare zi. Alte zile ce trec greu pentru mine sunt alea cand fac ceva in care nu mai cred, dar fac pentru ca trebuie sau mi se cere. Nimic nu este mai deprimant la birou decat ceva la care nu-i vezi rostul. Este un soi de “noi nu gandim, noi muncim”.
Zilele “cetoase”, in care nu vezi orizontul, iar imi pr niste zile ce trec greu. Sunt alea in care mergi cumva in deriva, fara sa ai o directie clara, pentru ca haosul din jur te-a cuprins. Chiar aseara ma intreba o colega cum se iese din asa o stare. Din punctul meu de vedere numai cu o schimbare radicala.
Pentru tine care-s zilele ce trec greu? Sper ca azi sa nu fie na din ele.
Eu am mai intrebat si cu alta ocazie: cine opreste timpl vineri pe la 2?
Si pentru mine trec greu zilele de rutina. Sunt insuportabil de lungi si de dezamagitoare. Mai ales daca orizontul relativ apropiat nu prezinta nimic de interes. Asa trec mai usor peste un calup de zile groase ca marmelada: asteptand ceva deosebit.
Cam ca magarul cu morcovul.
Succes.
Small recipe: metro+headphones+good book. You get there in time, you have great music with you and you don’t have to put up with trafic. :)
M-am invatat cum sa scap de momentele care “trec greu”. I try to find new challenges. And design usually helps. :D
A fost ieri.
orele trec greu la munca daca nu ai ce face iar daca nu esti obisnuit sa pierzi timpul pe internet atunci chiar ai dat de belea :)
urasc zilele de acest gen si as vrea sa fie cat mai putine.
spor in tot!
Ioana, are dreptate. Conteaza mult pana la ce mai e o perioada de timp. Un serviciu la care principalul gand din zi este ora 18, este un chin si un blestem teribil.