… mi-a fost servita aseara. Desi, daca tin cont ca eu am ales filmul si am apasat play, as zice ca mi-am servit-o singur :). Cateva invataminte importante pentru un parinte. Nu, inca nu se pune problema in cazul meu, dar imi dau seama ca niciodata nu vei stii suficient, si cum orice parinte vrea ce-i mai bun pentru copilul lui (asa am auzit) cred ca niciodata nu va sti cand face fix ceea ce trebuie. Asadar, zic, lectii de baza, dar adevarate si frumos prezentate intr-un film al carui titlu este un pic ironic: “Everybody’s fine“. E de vazut, insa zic sa alegi cu grija momentul in care-l vei viziona. Este un film sensibil, dar prezentat printr-un personaj ce-si impune sa fie puternic. Robert De Niro face o treaba excelenta in pielea acestui tata. Este un film care scoate in fata probleme ale familiei, dar reuseste sa te lase pe tine sa tragi concluzii. Este un film care, probabil, daca ai deja copii, te-ar face sa te gandesti un pic daca ceea ce le oferi este ceea ce le trebuie cu adevarat.
Sa ai o duminica spectaculos de frumoasa!
PS: Apreciez si mai tare, ca dupa trecerea la ora de vara ai mai pierdut 5 minute si cu citirea acestui post!
PS2: Stiu ca am mai spus-o, dar repetitia e mama RCS-ului. You know,… rate, comment and subscribe! :)
PS3: Trailerul nu ilustreaza deloc mesajul filmului :( Parca incearca sa-l pozitioneze ca pe o comedie de duminica. Mi se pare o prostie.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=XGXuhyVxrQM]
“…imi dau seama ca niciodata nu vei stii suficient, si cum orice parinte vrea ce-i mai bun pentru copilul lui…”
niciodata nu vei sti suficient doar daca de (auto)limitezi la trecut. mintea intotdeauna incearca sa gaseasca modele – pattern-ul in care sa categoriseasca lucruri, evenimente, oameni, si astfel isi creeaza o “zona de comfort” din care poate crea modele de reactie – plua, imi iau umbrela. mi-e foame, mananc. copilul la 4 se dezbraca in fundul gol cu prietenii si se joaca de-a pisicile ce faci?blocaj – nu mai stii… si nu ai cum sa stii – nu ai fost in locul lui, nimeni nu te-a invatat ce “trebuie” sa faci, mintii ii lipseste modelul. astfel de situatii sunt nenumarate in viata, si e normal, atata timp cat Universul evolueaza si noi odata cu el.
daca s-ar repeta mereu si mereu aceleasi lucruri la nesfarsit nu am fi ajuns pe luna.
si asta e in stransa legatura ca parintele vrea ce e mai bun pentru copil. penru copil asa cum e el – copilul – si lumea actuala – modificata fata de ceea ce stim noi din copilarie, sau ce e mai bun conform acelor modele depasite car nu se mai potrivesc?
omul vine cu o zestre suficienta pentru viata pe pamant. trbuie doar sa se acomodeze. cu cat parintii- ghizi in descoperirea lumii ii pun mai multe obstacole, cu atat va abondona din “zestre” lucruri carora nu le gaseste utilitatea…
v-ati gandit ca tot organismul nostru functioneaza fara ca cineva sa-l porneasca, sa-l greseze sau sa-l programeze? nimeni nu e capabil sa inteleaga functionarea organismului pe de-a-ntregul, dar vrem sa controlam lumea, sa “educam copiii”, sa cucerim universul … si toate celelalte mori de vant…
pe aceasta cale e normal sa nu stii niciodata suficient!
intamplarea face ca si eu am vazut filmul acu’ 2 zile si nu mi-e rusine s-o spun…am plans. din cauza asta n-o sa comentez prea mult, just watch the movie. robert de niro e genial! traileru’ si mie mi-a dat impresia de comedie, dar poate asta era reactia dorita. stii, te asezi comfortabil pt o dup-amiaza relaxanta si bum! nu te asteptai, dar incepi sa te gandesti la lucruri “grele”, filosofezi…educatie, familie, singuratate, fericire si mai stiu yo ce…