Inceputurile sunt cele mai diverse.

Azi incep ceva nou. Este o provocare interesanta si tare mi-as dori sa fie cum ma astept. In rest timpul le-o demonstra pe toate. Si din acest motiv, al noului inceput, mi-am adus aminte mai multe inceputuri.

Primul era clasa intai. Pe ala de la gradinita nu mi-l mai aduc aminte ca nu a fost asa festiv. La scoala eram in clasa cu vecina mea de la etajul 3. Stateam cu ea la careu si eram un pic complexat ca era cu un cap mai mare ca mine. Acum am reusit sa o depasesc cu cativa centimetri. Sweet revenge :).

Apoi a fost inceputul de la liceu, in care in clasa eram singurul baiat ce statea cu o fata in banca. N-a durat decat vreo 2 trimestre ca eram prea veseli. La facultate iar a fost ceva haos. Stiam un tip care era cu-n an mai mare. Am fost la deschidere care nu s-a mai tinut, n-am reusit sa dau de nimeni de la mine din an si eram tare stingher. Acum imi dau seama ca au trecut 12 ani de cand am intrat intr-o gasca de prieteni si prieteni am ramas inca de atunci.

Si a mai fost prima zi de munca. Sunt foarte multumit ca nu au fost prea multe astfel de zile si pe unde am fost am cam stat. Cu incident a fost doar un job in care masina de serviciu era un Peugeot Boxer de 3,5 tone si caruia i-am tras o zgarietura mica la prima plimbare acrosand o oglinda intr-o parcare. De atunci nu l-am mai atins deloc in 15.000 de km. Restul au fost d-astea simpatice in care esti prezentat intregului colectiv si-i retii pe primul si pe ultimul.

Tie cum iti plac starturile?

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to Inceputurile sunt cele mai diverse.

  1. Mari says:

    Entuziasmul de la “inceput” este intr-adevar incomparabil.
    Si eu imi amintesc prima zi de scoala. Tineam de mana o fetita tunsa scurt de tot, cu 2 capete mai inalta decat mine cu care am absolvit liceul si am ajuns sa si locuim impreuna timp de un an in perioada facultatii.
    Si prima zi de liceu si prima zi de Bucuresti si prima zi de la primul job si prima zi de la al doilea job si de al treilea… Intotdeauna acelasi entuziasm. Pe care intotdeauna imi doresc sa nu-l pierd in timp. Dar cumva se disipa pe parcurs.
    Sper ca entuziasmul acestui inceput sa se pastreze mult timp :)

  2. Catalina says:

    A…la mine de mult de povestit…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *