Nu mai fusesem pe stadion de la Romania – Franta, si atunci mai mult pentru stadion decat pentru meci, asa cum am povestit aici. Sambata seara, in urma unui teasing bine facut de Make si apoi de Lucian, m-am intors pe stadion. Pe unul mic, destul de cochet, unde totul se intampla extrem de lejer, ca o intrare in parc. Asta a fost prima impresie.
Ultima oara am dat zapada.
Nu mai fusesem pe stadionul de rugby de la Arcul de Trium de anul trecut, cand in dimineata meciului dinaintea barajului cu Georgia, daca-mi aduc bine aminte, am fost sa dau zapada de pe gazon alaturi de alti 500 de voluntari. La meci n-am putut sa ajung atunci, dar sa dau la lopata alaturi de Alin Petrache, presedintele FRR, a trezit un sentiment de respect fata de sport pe care nu credeam sa-l incerc prea curand in Romania.
Acum a fost o finala.
Sambata s-au disputat finalele pentru locurile 1-4 din Super Liga de Rugby. In finala mica, s-au intalnit Timisoara si Farul Constanta. Am ajuns pe la finalul meciului, castigat cu 15-11 de banateni. Apoi, a inceput finala mare dintre Steaua Bucuresti si CSM Baia Mare. Un meci tare echilibrat intre niste domni cat usa, care nu s-au menajat deloc la nivel de contacte fizice. S-au respectat insa si au practicat la 2 grade celsius un rugby frumos, deschis, ofensiv. Finala a fost castigata a 3-a oara consecutiv de Baia Mare, si in mod inexplicabil nu m-a deranjat asta absolut deloc. In rugby nu te poti supara pe cel mai bun si nici nu poti sa-l huidui. Nu ca as face asta, dar rugby-ul, prin comparatie, pare un dans de societate fata de maneaua fotbalistica.
Multumesc frumos pentru invitatie celor doi mentionati la inceput. A avut darul de a imi deschide apetitul pentru acest sport.