Nu ma refer aici la gandul de dimineata. Ma refer la momentele alea de oboseala sau de stres in care trebuie sa mai iei o pauza. Trebuie sa-ti mai tragi sufletul, sa mai lasi gandurile sa se aseze pentru ca mai apoi sa alegi dintre ele ce trebuie.
Si in acele momente pe mine, in lipsa de liniste si munte, ma linisteste condusul. Ma urc in masina si ma pot plimba noaptea si 3 ore fara vreo tinta anume. Daca si ploua e si mai fain. As vrea totusi sa clarific un aspect. Nu accelerati ca nebunii! Nu despre asta e vorba. Cand vreau sa alerg cu masina, de asta ma urc la volan. Sa fiu 100% acolo si atent la ce fac. Cand ma plimb intru linistire este o plimbare extrem de lina si cursiva. Ca atunci cand duci un pahar plin intr-un loc in care trebuie sa ajungi pe un traseu denivelat.
Pe mine asta ma ajuta! La tine cum e?
Si pentru ca tot v-am vorbit de condus, uite una dintre marile satisfactii pe care le poti avea la volan: aia de a nu avea nicio problema in ceea ce ai de facut.