Un pitic ce danseaza.

Asa cum spuneau Tapinarii, “fericirea e un lucru mic”. Si acest lucru este usor de demonstrat. Daca lasam la o parte emanciparea de care dam dovada odata cu maturizarea, iar prin emancipare ma refer la faptul ca incepem sa pretuim tot felul de bucurii mai mult sau mai putin interzise, ramanem cu bucuriile care ne faceau, mici fiind, sa topaim prin casa sau curte, sa ne laudam o luna la toti cei pe care-i intalneam cu ceea ce primisem, sa apreciem teribil de mult o simpla portocala.

Intr-o zi ca asta, nu pot sa nu va aduc aminte ca era o perioada in care tot ce ne facea fericiti era aparitia in fiecare an in viata noastra a doi mosi si un iepure. Bizara selectia, dar era suficienta. Stateau cu sufletul la gura de cu saptamani inainte in asteptarea lor si traiam cu zambetul pe buze saptamani bune dupa, pentru ce ne-au adus. Nu conta nici cat, nici cum, nici de ce.

Ceea ce va doresc si astazi, mai ales sarbatoritilor zilei, dar si celorlalti copii care s-au uitat ca-n vremurile cand eram pitici, in ghete.

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , . Bookmark the permalink.

One Response to Un pitic ce danseaza.

  1. Cristian Cartzu says:

    Surpriza este ceea ce te face fericit. Aparitia unui lucru placut fara sa te astepti este mecanica bucuriei. Sigur ca venirea lui Mos Craciun sau Nicolae era un lucru asteptat cand eram mici, dar faptul ca nu stiai niciodata ce o sa-ti aduca facea bucuria si entuziasmul greu de stavilit.

Leave a Reply to Cristian Cartzu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *