Inevitabil, te gandesti la ce ramane. (1)

Ramane un 2011, care in ciuda unor accese de platitudine, eu il vad ca pe un an bunicel. N-a fost cel mai bun. Ar fi putut, dar nu si-a pus ambitia. Nu a avut educatia necesara sau nu am fost noi suficient de educati sa-l facem cel mai bun.

Aparent fara nicio legatura, in aceste ultime zile din 2011, gandul de dimineata sta atintit la alte ganduri. Ganduri ce au aparut scrise pe alte bloguri. N-as vrea sa imi fie inteles gresit demersul. Nu e vorba de vreun top (pentru ca tot se poarta), ci despre niste postari despre care mi-am amintit acum, la final de an si mi s-ar parea important sa le cititi si voi, in perspectiva anului ce urmeaza. Asta mai ales pentru ca, aseara, mi s-a spus ca am oferit cel mai bun sfat intr-o chestiune d-asta generala, de viata.

Iata ce mi-a atras mie atentia.

“Chicotesc amândoi. Ştiţi merele de Bucovina? Cele roşii, aprinse ca focul cel bun şi cu prisos de zeamă dulce şi parfumată? Câte două astfel de mere se coceau pe obrajii voinicilor mei de-o şchioapă. Iar în ochi, o pereche de ochi negri, alta de ochi albaştri, lucea o veselie plină de poznă.
– De unde veniţi voi pe vremea asta?
– De la şcoală! răspunde perechea de ochi albaştri, trăgându-şi nasul.
– Păi, vă încumetaţi voi la şcoală pe aşa vreme? dau glas mirării.
– Da’ cum? se miră ei de aşa neghioabă întrebare.”

Randurile de mai sus fac parte dintr-un text plin de farmec si sens, gasit pe blogul Moshe & Mordechai. Nu v-as ierta daca nu ati citi si restul.

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Inevitabil, te gandesti la ce ramane. (1)

  1. Pingback: Gandul de dimineata » Inevitabil, te gandesti la ce ramane. (2)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *