Balansul intre cele doua vieti.

Ambele sunt ale tale si totusi esti atat de diferit in amandoua? Ti s-a intamplat sa fi un simpatic la serviciu si un imbufnat acasa? Sau invers? Ti s-a intamplat ca cheful sa-ti dispara cand te urci la volan dimineata ca sa pleci la birou? Sau sa te gandesti la serviciu inclusiv cand esti acasa? Mie da. Ca si atunci, si acum, imi par extrem de deranjante aceste situatii.

Nu e competitie.
Din momentul in care mi-am zdruncinat o relatie pentru faptul ca am pus cariera pe primul loc, relatie care ulterior s-a incheiat lamentabil, mi-am impus ca nu o sa mai las niciodata serviciul sa-mi distruga bucuria. Nu este o lupta intre cele doua vieti. Este de fapt o singura viata in care trebuie sa imbini si sa faci totul, pe cat se poate, cu placere. Fiind rautacios cu un coleg la birou nu te face sa te simti mai bine acasa, iar fiind absent in viata de acasa nu te face mai performant la birou.

Nu e usor si nici placut.
Mi-am impus sa incerc sa impart acest gand cu oameni dragi mie. Cu unii dintre ei am esuat lamentabil. M-au privit ca pe un drogat cand le-am spus ca atunci cand vrei sa te vezi cu un prieten cu adevarat iti faci timp. Apoi ca pe un dusman cand i-am lasat sa dea ei un semn atunci cand vor sa ne vedem. Si ca pe un strain cand le-am atras atentia ca astept semnul ala de jumatate de an. Pe toti i-am considerat prieteni la un moment dat, si pe unii am ajuns sa nu-i mai recunosc. Nu regret insa nimic, pentru ca am incercat sa-i fac sa inteleaga ca lucrurile marunte sunt de multe ori cele mai importante. Am incercat!

Am descoperit speech-ul de mai jos pe TED si m-am simtit extraordinar. A fost ca momentul in care un prieten vechi cu care ai rupt relatiile vine la tine si te imbratiseaza. Nu-ti spune nimic, dar te strange in brate.

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink.

4 Responses to Balansul intre cele doua vieti.

  1. Andrei Catalin says:

    Toti ne dorim sa avansam cat mai mult in cariera, fie din ambitie, fie din mandrie. Toti ne dorim sa avem alaturi macar o persoana care sa ne sustina si pe care sa ne putem baza. Este foarte greu sa imbinam cele doua vieti, e nevoie de foarte multa vointa, dar nu doar din partea noastra, ci si a celor din jur. Si eu gandesc la fel ca tine. Daca vreau sa ma vad cu cineva, imi fac timp, indiferent cat de aglomerat sunt. Deci, trebuie sa ne facem timp macar 5 minute sa schimbam o vorba cu cei dragi :)

  2. ab says:

    Catalin , ce sa zic? Citind comentariul tau imi dau seama de cat de destept sunt frumos sunt acum. Si de cat de bleg eram odata. :)) Glumesc! Din nefericire de cele mai multe ori ajungem sa facem ce e sanatos pentru noi cand este foarte mult deja sacrificat.

  3. Cristian Cartzu says:

    Te contrazic un pic, Andrei. Pentru ca ce spui tu nu este adevarat 100%. Nu e musai sa pierzi ceva pentru a realiza ceva. E suficient ca sa-ti dai seama de lucruri de la bun inceput si sa incerci sa-ti pastrezi echilibrul despre care vorbeste si Nigel Marsh. Este suficient sa prevezi si sa temporezi, tocmai pentru a nu ajunge la sacrificii. Se ajunge la sacrificii tocmai pentru ca naturii umane ii place sa se arunce cu capul inainte. Ii place sa nu bifeze sanse in loc sa le cantareasca.

  4. Pingback: Gandul de dimineata » Un prieten pe zi.

Leave a Reply to ab Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *