Jignirea – “la cererea publicului”.

Una dintre cele mai sfruntate minciuni din marketing. Asa imi pare mie expresia “la cererea publicului“. Este un truc extrem de ieftin de a atrage atentia asupra unui produs sau serviciu. Este la fel de grosolana ca “toata lumea a facut/incercat“.

Primul artist roman care s-a folosit de acest truc (e primul pe care l-am vazut eu, nu incerc sa fac un top aici), este Stefan Banica Jr. Si nu oricand sau oricum, ci fix la deja celebrele sale show-uri din preajma Craciunului. Aceste concerte au devenit deja un fetish pentru multe doamne si domnisoare, un soi de traditie de sarbatori. Acest lucru, ca si pozitionare este excelent, fara indoiala. Totusi, dupa atatia ani de concerte cu Sala Palatului plina, Stefan Banica decide sa foloseasca “la cererea publicului“. Am fost la unul din concertele sale si nu sunt un fan. Am fost din curiozitate profesionala si m-am simtit bine acolo. Omul asta stie ce inseamna un show. Dar dati-mi voie sa ma simt jignit intelectual in momentul in care imi spui ca “dorinta publicului” a eliberat Sala Palatului pentru inca o zi sau doua fix in luna Decembrie. Absolut intamplator probabil si consecutiv, dupa zilele anuntate pentru concertele programate.

Acum aflu dintr-o scriere a domnului Adi Despot ca si Horia Brenciu fabrica cu-n autocolant peste afis un concert in plus. Si tot “la cererea publicului“.

Hai sa lamurim un pic cand ar fi corect folosita expresia.

  1. La un concert bun, la care, publicul incins aplauda frenetic minute bune la final solicitand astfel un bis. Inca o piesa din partea formatiei vine, in mod justificat, la cererea publicului.
  2. La solicitarea celor din galerie, vedeta echipei vine si saluta ultrasii in mod special. Astfel, starul executa un gest popular, la cererea publicului.
  3. Acum cativa ani, la noaptea devoratorilor de publicitate, o trupa de stand-up isi incheie actul unuia dintre membrii mai repede decat era prevazut. Individul si-a bagat mai mult in discurs decat era lumea dispusa sa accepte, cei prezenti s-au simtit violati auditiv si l-au huiduit copios. La cererea publicului, necomicul a coborat de pe scena.

Una peste alta, expresia e folosita prost in tot ce inseamna marketing de concerte pentru simplul fapt ca “publicul” prin definitia lui este fix cel care a platit deja biletul si este in sala. Tot din marketing, cel care cere bilet este potential client si atat. Deci, putem spune ca singura varianta acceptabila ar fi “datorita cererii mari de bilete pe care au constatat-o, organizatorii au decis sa reproduca evenimentul“. Iar aia cu “l-au reprodus fix a doua zi” pune mari semne de intrebare asupra sinceritatii afirmatiei.

No offense, George Zafiu. Nu de alta, dar daca “publicul” asta de care se vorbeste ar fi reprezentativ, cred ca aveam deja o demisie in stat. “La cererea publicului” de la Universitate.

Iar daca mai aveti 10 secunde libere pentru o demonstratie, cautati cu manutele proprii “la cererea publicului” pe Google.

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *