In 1996 m-am indragostit de un personaj fictiv. Mi se parea ilogic si prostesc. Asa ca am pastrat pentru mine. Era personaj intr-un joc tip quest, poate cel mai bun al acelui an. Jocul se numea Tomb Raider si noua mea dragoste Lara Croft. Sa nu ne intelegem gresit. N-am ajuns sa-i scriu scrisori sau sa imi umplu camera cu posterele ei, dar incepea sa-mi defineasca o parte a ceea ce aveam sa admir mai apoi la femei: independenta, nu exista nu pot si alte trasaturi de caracter rezultate.
Nu mai vorbesc aici de capacitatile atletice. Despre aspectul fizic n-as vorbi. Inafara ca avea un bust impresionant, nu-mi aduc aminte sa fi fost prea concentrat pe acest aspect. Poate si pentru ca 3D-ul pe atunci era o noutate, iar formele erau inca in colturi.
La 16 distanta, jocul a ajuns la editia a 10-a, care va fi lansata in toamna. Editia din 2008 a fost prima care a avut in spate un caracter filmat, astfel ca tot ce inseamna miscari in joc sunt cat de poate de fidele. Si nu, nu si-a pierdut din mobilitate si dinamica. Pentru ca producatorii jocului au fost suficient de inspirati sa selecteze o pretendenta extrem de potrivita. Acum nu mai am niciun motiv de stanjeneala sa spun cu mana pe inima ca-mi place Lara Croft, chiar daca am aflat despre Alison Carroll, doar dupa 3 ani jumatate. Check her out!