Am ajuns intamplator sa vad filmul asta, dar zau daca-mi pare rau. Asa mi s-a intamplat si cu Drive. M-am dus fara asteptari prea mari si daca Drive mi s-a parut un film ce face bine la cultura cinematografica, Man on a Ledge, mi s-a parut a fi un experiment reusit.
Distributie – necunoscuta, dar convingatoare.
Spun experiment, pentru ca distributia nu este una sonora. Poate doar Edward Burns pe care-l stim din Saving Private Ryan, sau pe Anthony Mackie pe care l-am vazut in roluri secundare si in The Hurt Locker, Million Dollar Baby sau Real Steel. Actorul din rolul principal este insa Sam Worthington, pe care-l stim din Avatar si Terminator Salvation. Nu a fost impresionant pana acum, dar in asta m-a convins. A jucat fix cum trebuia si fix ce trebuia. Eu cu impresia asta am ramas.
Scenariul interesant.
Pentru ca este in jurul intrebarii din titlu. Incepi sa te gandesti un pic despre ce ai face in locul celui de pe ecran. Incepi sa tii cu el si sa-l sustii. Traiesti emotia si te intrebi daca-i iese au ba planul. E placut sa empatizezi. Putine filme mai fac asta. Te face sa incerci sa intuiesti, iar cum filmele ultimilor ani sufera fix de previzibilitate, nu-i putin ca un film sa te mai si surprinda din loc in loc.
Argumentul final.
Este un film pe care-l recomand pentru ca este peste media celor produse in ultima vreme. Imi aduce aminte de- filmele cu Denzel Washington in care detaliile erau descoperite de personaje bucata cu bucata, acolo unde nu te asteptai. Sau de Vantage Point, un alt film care la fiecare element iti mai schimba perspectiva asupra subiectului si a firului actiunii.