Motivare vs. motivatie.

Pe mine critica ma motiveaza. Ma si indispune, dar doar atunci cand este nedreapta. Si reactionez. Adica ma apar. Dar cand sunt chestiuni pe care le stiu ca-s gresite, ascult cuminte, recunosc si-mi pun ambitia in a le rezolva.

Catalin, un cititor fidel, imi reprosa zilele trecute ca blogul meu nu mai este ala de care s-a indragostit. Cel cu ganduri mai vesele, mai utile, mai pozitive, mai uschite. Nu pot sa ascund ca a devenit o rutina postarea pe blog, dar inca imi place. E drept insa ca sunt momente, mai dese, decat la inceput in care ma intreb serios despre ce as putea sa mai scriu. Sunt perioade in care sunt prea prins in proiectele din plan profesional si imi vine greu sa ma gandesc si la altceva. In trecut lucrul asta m-a costat scump. Acum s-ar putea sa ma mai coste odata. Cand un cititor fidel iti spune ca nu mai scrii “ce trebuie” imi dau seama ca aceia ce trec pe aici o data pe an nu ar avea niciun motiv sa ramana.

Iar eu aici vad o nevoie de reinventare, pentru ca placerea de a scrie nu mi-a disparut. Cand o sa se intample si asta, o sa omor acest blog cu mana mea.

PS: am cautat pe blog postari cu tag-ul motivare. Am gasit 2 relevante: una ce se incheie cu Maru si una care se incheie cu… bine. :)

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to Motivare vs. motivatie.

  1. muntele says:

    pune si tu poze cu pisici. si gata.

  2. ab says:

    @muntele S-ar putea sa ai dreptate. As rezolva multe probleme cu asta. Iar cand as pleca in concediu as putea avea cel mai mare trafic pe blog :))

Leave a Reply to ab Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *