Lupul moralist.

Am o mare problema cu indivizii plini de sfaturi si solutii bune doar pentru altii. M-am saturat sa vad lume gresind si invatand si penalizand apoi pe altii. M-am saturat de modele accidentale ce ajung in fata noastra fara vreo valoare de transmis si vreo pilda demna de urmat.

Cel mai recent exemplu in acest sens mi-a fost servit de Radio Guerrilla, un post de radio la care mi-ar fi placut sa activez si pe care din aceasta placere l-am tot ascultat in cei aproape 8 ani ai lui de existenta. La inceput imi parea un exemplu, o alternativa reala si valabila la tot ce inseamna piata radio romaneasca. Un soi de “cei mai drepti si mai viteji dintre voci“. Cu atat mai mare mi-a fost dezamagirea cand am auzit ineptia, luni, de la Stefan Neculai, un domn venit sa astupe golul lasat de Marius Vintila. Hai sa ne intelegem, nu eram un fan Vintila, pentru simplul fapt ca interventiile lui n-aveau cap, coada si ritm. Dar nici cu domnul asta ajuns la “masa vedetelor” nu pare vreun pas inainte.

De unde a plecat totul?
De la mitingul de protest organizat de FJSC in fata Antenelor, cu mesajul principal ca “jurnalismul inseamna informare”, miting ce mi se pare un mare semn de normalitate venind de la cei care deschizand abecedarul acestei meserii constata ca invata o alta limba decat ceea ce vad in presa din localitate. Domnul Neculai, anunta faptul pe post, il lauda, iar mai apoi decide ca trebuie sa traga si o concluzie. Din nefericire pentru el si postul la care activeaza concluzia a sunat cam asa: naivitatea acestor tineri se va incheia la finalul facultatii cand vor trebui sa se angajeze intr-una dintre institutiile de presa impotriva carora protesteaza, iar cand vor ajunge in redactii vor intelege de fapt cum stau treburile.

Va rugam, lasati blazarea, pesimismul si mintea la intrare!
Nu o sa explic de ce cred ca domnul Neculai nu are ce cauta in fata unui microfon de radio, asa cum nu o sa explic nici de ce nu cred ca Guerrilla ar trebui sa tolereze astfel de pareri ce reprezinta cumva opinia postului, odata difuzate. O sa explic insa de ce nu mai ascult eu radio, in general. Am suficiente probleme la care sa ma gandesc, nu am nevoie de problemele generale repetate aiurea in difuzare. Am suficiente exemple de glume proaste in juru-mi, ca sa mai ascult altele de la diversi ‘clovni’ prin matinale. Am suficienta minte (imi place mie sa cred) sa iau decizii bunicele si documentate si n-am nevoie sa mi se spuna la radio ce si cum e bine sa fac de catre unii care doar o citesc de pe net. De lupi moralisti e plina tara, de oameni care cred in ceva trainic si-si dau sufletul ca sa reuseasca sa-i faca si pe altii sa inteleaga, nu. Ei sunt prea putini si pentru ca oamenii de la radio nu cred in ceea ce fac zilnic.