Transfagarasan, 2 roti si un om putere.

De 3 ani tot visam la acest moment. La momentul in care sa traversez Transfagarasanul cu bicicleta. Din nefericire visul mi-a ramas un pic neimplinit, dar am fost acolo. Despre ce am simtit, cum si de ce ar trebui sa faci asta macar o data in viata, mai jos.

Promisiunea din copilarie.
Cu totii am avut prieteni foarte buni in copilarie. Cu totii ne-am imaginat atunci cand eram mici cum o sa fim noi prieteni si peste 20 de ani si cum vom petrece si vom face lucruri si cand vom fi mari. Eu sunt unul dintre norocosii care mi-am pastrat cel putin 2 prieteni de cand ne urcam prin copaci si ne jucam in jurul blocului. Si tot printre norocosii care, in acest weekend, am reusit sa merg pe Transfagarasan impreuna un unul din prietenii pe care-i stiu de peste 20 de ani. Am stat la cort, am trait impreuna prima experienta  pe bicicleta a fabuloasei sosele, ne-am sufocat impreuna pe urcare, ne-am indeplinit unul din visele copilariei, de a face astfel de lucruri si peste 20 de ani. Multumesc, Mihai!

Prilejul – Trans 2012
Nu ne-am dus noi de nebuni. Ciclism.ro organizeaza de 6 ani aceasta intalnire, in fiecare ultim weekend din iulie, cu acelasi loc de intalnire, cu acelasi entuziasm si aceeasi pasiune pentru natura si miscare. Am aflat de la Ciprian Muntele si doar cateva secunde ne-a luat la toti sa spunem “Da”.

Traseul.
Cartisoara ne-a fost sediu de tabara. De acolo s-a plecat, sambata, la ora 11.00, in cei 26 de km de urcus catre cel ce a fost multi ani cel mai spectaculos loc de dat cu masina. Vreo 400 de biciclisti, unii foarte bine pregatiti, altii care incercau muntele cu degetul (cum era si cazul nostru) erau hotarati sa dea tot ce puteau pentru a ajunge in varf. Scopul comun era acelasi: bucuria reusitei si extazul unei coborari fabuloase.

Cum m-am descurcat.
Aici ajungem si la singurul motiv de dezamagire dupa acest weekend. N-am reusit sa pedalez pana in varf. Nici macar aproape. M-am sufocat de mai multe ori pe traseu, am facut pauze, m-am gandit sa ma intorc, m-am gandit ca nu e locul meu acolo, m-am gandit la cat de mult imi doresc si am ajuns la cascada. Imi intrasem un pic in ritm, dar nu suficient pentru a rezista pana sus. Am acceptat rusinea telecabinei doar pentru a gusta din alt vis: coborarea. Aici lucrurile stateau complet diferit. Tehnica de stapanire a bicicletei, starea ei tehnica si curajul celui ce o incaleca la vale erau cele ce faceau diferenta.

Rezumatul.
Va fi un montaj. Am filmat aproape tot. Am mai coborat o data si duminica, dar camera a facut probleme de la vibratiile mari si n-a salvat fix imaginile filmate in directia de mers. Este un motiv suficient de bun pentru a merge din nou. Macar pentru film, desi sunt multe alte motivatii mult mai puternice.

Bicicletele au fost eroii, in cazul nostru.
Duminica am coborat fara frana spate. Nu mai aveam de sambata. Discul s-a deformat de la incingerea puternica, iar placutele s-au consumat. Alte 164 de fotografii, aici.

Doi eroi se odihnesc.

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink.

10 Responses to Transfagarasan, 2 roti si un om putere.

  1. AidaB says:

    excelent! bravo!

  2. Anca Sandu says:

    la anu’ ne întoarcem.

  3. Andrei Catalin says:

    Ce tare :))) prea putine poze totusi :P

  4. Doru Oprisan says:

    :)) Bravo, ma! Cu intarziere, ca eu am fost pe la mare si n-am stiut ce ai invartit weekendul asta :)
    Zici ca se consuma un set de placute la o coborare? Sa stiu cum sa ma pregatesc :)

  5. ab says:

    @AidaB, multumesc. Banuiesc ca pentru incercare, nu pentru povestire. :)

    @Anca Sandu, clar. Mai buni, mai puternici, mai pregatiti.

    @Andrei Catalin Ar trebui sa completeze filmul, dar… e greu sa faci si poze si sa mergi pe bicla. :) O sa mai caut si sa spun.

  6. ab says:

    @Doru Oprisan, domne, multumesc. Nu cred ca se duce un set de placute pe o coborare. La mine erau deja de 1 sezon pe bicla. Oricum, franele iti vor fi fortate la greu daca vrei sa scoti timpi buni la coborare.

  7. Andrei Catalin says:

    hahaha, eu nu am unde sa le vad :) ma mir ca mi-a mers linkul catre pagina de facebook a domnului Ciprian…

  8. muntele says:

    acu aflu și eu că ai urcat cu telecabina.

  9. Pingback: Gandul de dimineata » Vinerea tipam, urlam si ne distram.

  10. Pingback: Gandul de dimineata » Mi-am setat niste obiective.

Leave a Reply to Andrei Catalin Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *