Aseara am mai avut un moment de tipul descris in titlu. D-ala in care iti propui sa fie ultima oara cand ti se intampla asta si de maine totul va reveni la normal. De altfel sunt convins, de fiecare data cand mi se intampla, ca numai mie mi se intampla asa.
De luni.
Acum deja intram in fineturi. Exista lucruri care fara indoiala ne-ar face viata mai buna. Lasatul de fumat, mersul la inot, mancatul sanatos sau micul dejun servit dimineata, nu la ora 15, sunt doar cateva dintre ele. Genul asta de actiuni, care presupun o organizare suplimentara a noastra ca indivizi urbani plini de lipsa de timp, sunt de obicei cele mai amanate. Practic nu ne este suficient de rau, pentru a ne dori cu adevarat sa ne fie mai bine. Asa ca, “de luni“, imi fac viata mai buna, nu are sens sa-mi stric weekendul.
Cu “de maine” este alta poveste.
“De maine“-le apare cand ne este un pic mai rau. Si de obicei cand niste lucruri din care nu invatam nimic se tot repeta enervant. Colegul care te sacaie sa-l ajuti cu raportul si stai ca boul peste program, seful care te pune sa muncesti de pomana, administratorul care are program de 2 ore pentru intretinere si iar esti restant, etc. Toate-s din categoria “de maine nu mai las asta sa se intample”. Poate pentru ca azi ne ducem sa bem ceva dupa o zi de rahat si nu avem timp de schimbari. Poate si de asta in mod misterios uitam ca de azi aveam ceva de facut pe care ni l-am promis ieri.
In cazul in care ai si tu “de luni” si “de maine” in viata, ce le declanseaza? Si cat de des te tii de promisiunile astea?
si eu spun de luni ma apuc de sala :))) dar mereu ma fac ca am uitat pentru ca imi e lene sa ma duc singur :)) se pune?
chestia cu rapoarte, sefi si munca de pomana, stiu prea bine :))) de dimineata am facut un pic de spume pe chestia asta, dar jur, acum am citit postul :)) deci nu am fost influentat :))