1 kg de incredere, va rog!

La pachet sau aici? – ii raspunse vanzatoarea cu o privire senina, dar cu o voce usor robotizata de atatea repetari ale aceleiasi intrebari stupide. Nu zic, si clientul era idiot. Cand gasesti incredere de cumparat nu iei doar un kilogram. Iei tot stocul pentru ca nu stii cand mai gasesti asa ceva.

Introducerea fiind facuta, astazi vorbim, la ora, despre incredere si despre cum e mai bine sau mai comod sau mai practicat. Increderea se da? Se ia? Se castiga? Se pierde? Se risipeste? Se consuma? Odata cu incalzirea globala se termina si resursele de incredere?

Eu pe a mea o dau.
Poate pentru ca asa am fost educat sau poate pentru ca asa mi se pare mie logic, eu increderea o am la liber. Adica dau oricui pare in stare de ceva serios. Si am incredere in individ, in ce spune, in intentiile lui bune. Apoi, inevitabil ma mai ard. Si ma pierde. Greu dupa ce m-ai trosnit profitand de deschiderea-mi manifestata vei mai reusi sa ma convingi. Nu pentru ca nu cred ca toata lumea mai greseste, ci pentru faptul ca ai luat-o drept gratuita si nu te-a interesat sa o pastrezi.

Pe a altora o castig.
Acuma, deh! Doar n-or fi toti ca mine, naivi, sa lase tava cu incredere asa, pe masa din bucatarie sperand ca niciunul din cei care vor trece pe acolo nu se va infrupta fara sa ceara voie. Si atunci exista ceilalti care considera, prajiti fiind de multe ori, ca increderea se castiga si nimeni nu o merita decat dupa ce a trecut prin foc si ploaie si vant si lupte cu balaurii trecutului pentru a se dovedi cavalerul pe cal alb care ajunge la punctajul maxim de incredere.

Am niste probleme cu ambele metode.
Asta cu datul si luatul inapoi nu te scuteste de dezamagiri. Ti-o iei cand iti este lumea mai draga si daca e sa privim partea plina a paharului… ce nu te ucide te face mai puternic. Aia cu quest-ul increderii si problele pe care novicele bine intentionat trebuie sa le treaca pentru a ajunge la un moment dat sa fie luat in serios are o alta problema. Va dati seama pe cati nevinovati ajungem sa ucidem doar pentru ca nu sunt pregatiti suficient pentru a trece de testele noastre inventate in baza unor experiente tampite cu niste cretini.

Stabilim si noi cum e mai bine? Sau traim in haos in continuare?

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

4 Responses to 1 kg de incredere, va rog!

  1. Andrei Catalin says:

    Asa eram si eu ca tine, acordam incredere oricui :))) dar acum nu mai am incredere in nimeni. sunt suspicios pe fiecare gest :( cred ca prefer sa las pe altul sa se deschida 110% si apoi desfac si eu putin portile…

  2. ab says:

    @Andrei Catalin bun. deci 1-0 pentru “Castig-o dac-o meriti!”. :)

  3. Sheherezade says:

    Eu cred ca in final si cei dintr-o tabara si cei din cealalta lasa la un moment dat – acel moment – lasa barierele jos… fara cantare, fara chitanta.
    Ani la rand te-ai aparat, te-ai incorsetat grijuliu in fortareata care – te iluzionezi – te protejeaza: daca nu-i las pe ceilalti sa ajunga la miezul sufletului, n-au ocazia sa-l faca praf, nu?!… si totusi, extra safe inseamna extra izolat, adica mereu singur. Eu cred ca vine o clipa cand ai sa uiti fara sa stii, de toti peretii fortaretei si ai sa-i deschizi cavalerului pe calul alb… pentru ca asa vei simti. In final, cred ca cel mai castigat si mai nobil dintre cavaleri nu e cel cu punctajul cel mai mare, ci cel care a venit cu inima, deschis, cel care a riscat sa puna pe masa tava cu incredere, devenind mai puternic si mai profund uman cu fiecare frangere, cu fiecare reusita de a se ridica din genunchi si din cenusa ca sa dea mai departe increderea, tot cu inima deschisa si curata. Cred ca asta e adevarata lectie…. de-am putea!… eu poate l-am gasit pe cavaler…

  4. ab says:

    Draga Sheherezade, ce spui tu nu cred ca este contradictoriu la ce spuneam eu in postare. Eu prezentam acolo doua variante, cele mai uzitate, extremele daca vrei. Si apoi, ca si concluzie, spuneam ce-mi place si ce nu la ambele. N-am declarat un invingator si nici n-am emis vreun adevar absolut. Sunt daca vrei, niste analize personale. Cand oferi incredere, ala care sufera daca ii este inselata esti tu. Cand astepti sa-ti fie castigata cel care sufera e cel ce incearca. Chiar si daca ajunge sa o castige, pentru ca toate incercarile alea de pe drum nu trec fara sa lase urme. Ferice de tine! Cavaleri sunt din ce in ce mai putini.

Leave a Reply to Sheherezade Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *