Ca sa nu mor inecat.

Ma rog, nu este fix asta motivul, dar e pe aproape. Sau e si asta un motiv. Dar nu principalul. Anul asta am facut mai putin sport decat in oricare din ultimii ani. E drept ca sunt si mai subrezit decat in anii ce au trecut, dar, nah, acuma ce o sa fac? Sa merg la azil de tanar?

Cu bicicleta.
Am inceput anul cu Prima Evadare. Impins de la spate de Muntele si manat de o promisiune pe care mi-am facut-o mai demult m-am bagat. Mi-a placut mult, chiar daca s-a vazut ca a fost prima experienta de gen, cu probleme la bicicleta, cu dificultati in a rezista mental dupa cei 6 sau 7 km de aratura de la final. Mi-am realizat obiectivul: am terminat cursa, in timpul alocat de organizatori.
Acum vreo luna a urmat Transfagarasanul. In organizararea Ciclism.ro si tot la idea lui Muntele. O alta aventura pe care o planuiam de mult. Aici n-a mai fost asa de usor. N-am reusit sa urc decat pana la cascada, dar in schimb am coborat de la Balea Lac de 2 ori. :) Povestea detaliata o aveti aici.

La Olimp.
In statiunea asta n-am mai fost cred ca de peste 10 ani. Nici acum nu o sa merg sa stau. Merg sa pedalez, la un triatlon. Ii spune No Stress – Triathlon & Party si se intampla sambata. Cum de alergat 5km n-am mai alergat de la 17 ani si la inotat exista si riscul sa te ineci, eu o sa pedalez intr-o echipa masculina pe care o cheama How Do You Do! Nu de alta, dar de cunoscut cu domnii Iulian Tanasescu (alergare) si Marius Marsanu (inot) o sa ma cunosc doar inainte de start. Multam, Andreia pentru asta! :)

Pentru ca postarea asta sa capete si culoare pana marti cand probabil o sa povestesc cum a fost, va las si doua pozne din cele doua aventuri mai sus mentionate.

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *