Stiu, expresia este altfel, dar din moarte nu poti face gelato. Din orice altceva, da. Asa mi-a spus mie George. Si-l cred. Pentru ca mi-a spus-o cu atata convingere si pasiune incat sunt convins ca poate face orice isi pune in minte.
Adevarul e in detalii.
Intr-un centru vechi in care berea si spritul sunt elementele comune, alaturi de aglomeratie si nesimtire cateodata, exista un loc care-mi pare din alt film. E mic, cochet si se ocupa cu lucruri greu vandut intr-un vad atat de comercial. Gelato nu este inghetata, mi s-a mai spus. Am facut ochii mari, desigur. Apoi mi s-a argumentat. Desi s-ar putea sa-ti semene la gust, textura data de modul diferit de preparare le fac destul de diferite. Apoi ajungi la intrebari mai clare: in ce inghetata se pune lapte de ferma? in ce inghetata se pun fructe reale? ce inghetata ai vazut fara conservanti? Atunci incepi sa intelegi si mai iei o lingurita.
Love and hate.
Mie nu-mi place fisticul. “Pentru ca nu l-ai mancat pe ala care trebuie!“, imi spune tot George, si-mi da sa gust o chestie verzuie. Aroma fina, gust molatec, dar bun. Exista o explicatie si aici, desigur, dar nu vreau sa tehnicizez prea tare. Este tot despre ingrediente. Iar la gelato, fisticul este purtatorul de steag.
Nici macar nu-i vorba de gelato.
Cel putin cu ideea asta am plecat eu. Si inca sunt convins ca nu-i vorba despre gelato, desi am mai trecut pe acolo. Este mult mai mult. Este o poveste de viata, o viata ce-si gaseste o pasiune pe care e dispusa sa o imparta cu ceilalti. Este ca un secret delicios pe care nu-l tii doar pentru tine. Este despre bucurie, despre alint, despre suflet si gust.
Locul asta miraculos il gasiti pe Facebook si pe Selari 17.
Cand mergem acolo impreuna? :D
Carmen, de Craciun e bine? :)