Dupa perioada NEAGRA (ca sa folosesc un tertip tampit al jurnalismului online al momentului) din decembrie 2012 in care am luat o pauza de aproape 2 saptamani din gandurile matinale am sperat cu toata inima ca lucrurile vor sta mai bine. Nu a fost chiar asa.
Placerea devenita rutina.
As fi tentat sa zic ca dupa 3 ani de scris zilnic nu mai simt acea motivatie, dar as minti. O simt, e acolo. Timpul si statea de spirit, concentrarea atentiei la alte probleme mai importante in anumite momente ma face insa sa pun pe hold subiecte care-mi par sexy inspre abordare. Mi-e frica sa nu le irosesc si sa le scriu in graba si fara atentia sau nuantele sau perspectivele din care as putea sa le abordez. Iar asta nu ma lasa, de fapt, sa scriu zi de zi. S-a intamplat din nou saptamana trecuta, se va mai intampla probabil.
Dorinta de a fi perfect.
Nu eu, dar macar ce iese din mana mea. Nu ma mai multumesc cu putin pentru ca in acesti ani de cand scriu pe blog am si citit multe bloguri. De unele m-am dezis, pe unele le citesc si azi. Cele ce au ramas sunt alea scrise bine, din umilul meu punct de vedere. Da, sunt critic cu altii si foarte critic cu mine. Imi doresc cumva ca tot ce scriu sa fie un exemplu. Chiar si daca scriu despre primavara timpurie de afara.
Mi-a parut potrivit cu subiectul un clip pe care vi-l propun mai jos. Pasiunea e importanta, indiferent ce faci.
>:D<
Eu rabdare mai am,asa ca astept!Si mai cred ca toti avem perioade “negre”.In concluzie,subscriu si eu dorintei tale de a scrie bine si-ti doresc ca acest lucru sa se intample cat mai repede.