Intrebarile varstei.

Dupa ce treci de 30 de ani este imposibil sa te feresti de anumite intrebari. Ele apar de peste tot si cand te astepti mai putin. Prima si cea mai intalnita este “tu cand te insori/mariti?“. Asta e generala si m-am obisnuit cu varianta potrivita mie incat adevarul este cea mai buna iesire. Mai mult de atat, primesc si un pic de compasiune dupa un asa raspuns. Ce ma incanta insa e ca subiectul este inchis rapid.

O intrebare de care nu ma lovesc in fiecare zi a venit ca o celula de inchisoare pentru mine acum cateva zile. A venit de la o persoana cu care ma vad o data pe luna, iar relatia este in principal una profesionala si secundar s-a construit ceva. E greu sa nu se intample un soi de caramaderie cu cineva cu care te vezi asa de regulat aproape 15 ani. “Tu de ce esti tot singur?“, m-a izbit precum te izbeste pamantul atunci cand cazi de foarte sus. M-a pus la pamant si nu m-a lasat sa ma ridic. Daca la aia cu insuratoarea aveam o poteca de iesire bine construita si adevarata, aici nu vedeam nici macar o crapatura in zidul ce ma inconjura, daramite o usa.

Sigur ca nu lipsa raspunsului doare cel mai tare.
Ci adevarul. Ala doare cel mai tare si deja nu are nicio importanta daca esti sau nu cu cineva. E vorba de imaginea pe care cineva, care te stie de o viata aproape, o are despre tine. Si din ton te prinzi ca este cumva si surprinzator pentru ei. Atunci e si mai aiurea, pentru ca un raspuns precum “nu ma cunosti suficient de bine” nu te salveaza, te afunda si mai tare in singuratate. Este bila detinutului care nici macar nu te lasa sa te apropii de peretii celulei.

Sigur ca nu potrivirea de moment e cea ingrijoratoare.
Eu unul sunt genul de om care poate sa supravietuiasca si singur. Nu o spun cu mandrie, pentru ca nu mi se pare un deziderat de urmat, dar ma gandesc totusi la cauze. Ma gandesc la momentele in care eram singur si care m-au definit in ochii acelei persoane. Si nu poti sa te gandesti la asta fara sa incepi un proces de autoanaliza de la start: “ce e in neregula cu mine?“. “Ce am de-i respinge asa de tare pe cei ce se apropie prea mult?“.

Poate nu-s cele mai potrivite intrebari pentru un inceput de saptamana. Sau poate sunt cele mai potrivite. Mie mi-ar fi placut sa nu astept pana la varsta asta sa ma intreb. Si mi-ar fi placut ca o oglinda magica sa-mi arate fetele alea ascunse care m-au facut sa ma obisnuiesc si cu singuratatea. Mi se pare sanatos sa nu mai resping vina plantand-o cu grija in curtile altora. Niciodata nu e de vina doar unul.

Behavior is the mirror in which everyone shows their image.” (Johann Wolfgang von Goethe)

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

11 Responses to Intrebarile varstei.

  1. Andrei Catalin says:

    Da’ cum poti sa spui ca esti singur? Ai atatia prieteni, atatia oameni in jur care te apreciaza, atatia cititori nerabdatori sa vada primele tale ganduri la ceaiul de dimineata, chiar daca ele intarzie sa apara cateodata. Ei sunt cei care te sustin si incurajeaza. :)

    Cat despre celalalt sens al cuvantului “singur”… toti trecem prin asta. Mai ales acum, in secolul asta… oricum, ce e al tau e pus deoparte si cand va fi momentul il vei avea. Trebuie doar sa fi cu ochii deschisi si urechile ciulite… nu ai de unde sa stii cine iti sopteste si din ce directie… poate chiar din spate ;)

    Iar varsta??? e doar un numar… sufletul nostru conteaza. El ramane la fel de tanar pe cat vrem noi sa fie ;)

    O saptamana cu multe “soapte” :)

  2. Sheherezade says:

    Draga Andrei, regret sa constat ca pana la varsta asta n-ai aflat acest lucru trist, crud poate, dar complet adevarat: singuri suntem de fapt cu totii. Consider ca asta este unul dintre adevarurile cele mai profunde si mai dezgolite de orice conventii si ipocrizie din lume…. da, in definitiv, in viata aceasta suntem cu desavarsire singuri. De aceea trebuie sa traim si sa iubim fara sa asteptam ceva in schimb. Cand am realizat asta (the hard way, cum era previzibil) mi-a dat viata peste cap si, cum spui tu, m-a pus la pamant.
    De aceea nu ai de ales – ai sa vezi ca am dreptate – decat sa te bazezi in primul rand pe tine. Si mai am ceva de spus: nimeni si nimic nu te poate face fericit, daca nu esti multumit si impacat tu cu tine. Daca te simti singur sau te nemultumeste faptul ca le pari altora singur, poate ar trebui sa te intrebi si de ce, desi porti pe cineva un suflet, totusi ai in continuare o aura de “singuratic”… Parerea mea, bazata pe un inefabil instinct feminin ce nu a dat gres vreodata, este ca atunci cand inima si viata unui barbat apartin unei femei, (pentru ca i-au fost DARUITE INTEGRAL si NECONDITIONAT!), atunci acel barbat poarta o amprenta inconfundabila, ca o eticheta ce spune “he’s taken”. In cuvinte mai putine si mai simple: daca esti cu ea dar nu i te-ai daruit total din toata inima, se vede!… :-( Nu-i de mirare ca te simti tot singur… suntem ceea ce daruim.

  3. ab says:

    @Andrei Catalin , domnule, cred ca esti singurul care a citit blogul asta din scoarta in scoarta, lucru pentru care iti multumesc inca o data, dar te intreb eu pe tine, de cate ori am vorbit despre viata mea privata pe blog? Multumesc frumos pentru gandurile bune si pentru incurajari.

  4. ab says:

    Draga @Sheherezade, esti o prezenta plina de continut pe acest blog. De fiecare data comentariile tale au fost pline de talc si de taine. Imi pare insa rau ca iti pui instinctul la bataie in situatii pe care nu le cunosti deloc. Imi pare cel putin ironic ca vorbesti despre “adevarurile cele mai profunde si dezgolite de conventii si ipocrizie” si in acelasi timp semnezi cu un nickname. Eu am decis ca blogul asta sa fie unul personal asa ca il semnez, pentru a fi clar pentru toata lumea cine spune lucruri despre situatii si oameni. Si tot eu am decis ca viata mea personala nu va fi subiectul acestui blog niciodata. Ma refer aici la relatii, persoane, etc. Voi scrie cu bucurie despre trairi generale, despre momente speciale, fara insa a divulga nimic care sa indice persoanele implicate si apropiate mie. De ce? Pentru ca blogul asta nu este despre mine ci despre idei si despre dezbaterea lor deschisa, civilizata si asumata.

  5. Andrei Catalin says:

    nu am notat undeva de cate ori ai vorbit tu despre viata privata aici pe blog. stiu sigur ca ai mai atins subiectul de cel putin doua ori. :)

  6. ab says:

    @Andrei Catalin, in mod explicit? Am vorbit de relatiile mele sau de probleme? Nu cred. Am vorbit de situatii la modul general. Stii chestia aia cu “orice asemanare cu realitatea”… Nu vreau sa par ipocrit, dar e clar ca-s subiectiv in alegerea temelor de discutie si scris, dar asta nu inseamna ca-mi pun viata privata in dezbatere. Ce e privat, asa ramane.

  7. Sheherezade says:

    Andrei, reactia ta dezamageste. Daca iti ataci si pui la pamant cititorii… nu cred ca ei vor mai reveni. :-( Nu sunt ipocrita… si folosesc un nickname pentru ca asa am ales sa imi protejez identitatea. Ai o problema cu asta? Trist. E prima oara cand sunt pusa la zid pentru asa ceva. Dar, ca sa nu mai fii asa de frustrat, iata, numele meu este Maria; insa nu este normal sa fiu insultata de tine pentru ca nu mi-am pus numele pe tava sau pentru opinii exprimate la persoana a 2a.
    Nu am pus nimic “la bataie”. Eu am scris tot despre trairi generale, cateva idei din perspectiva feminina si nu numai, despre a fi singur si despre aura de singuratate si cateva dintre motivele ei. Nu am dreptul la o parere? Daca te deranjeaza sa primesti feedback, atunci nu-l mai cere! Oricum, sa fii atat de agresiv cu cineva care a comentat pe blogul tau, nu-ti face onoare. Am sa-mi exprim ideile si opiniile in alta parte.

  8. Andrei Catalin says:

    Man. in general. chiar asa am si scris, ai atins subiectul. si nu mi se pare ca in postul asta iti versi sufletul. pur si simplu ai atins si aprofundat un subiect mai delicat pentru tine. o problema de care te-ai lovit mai dur in ultima perioada.

    am zis ceva gresit? pari deranjat… imi cer scuze.

  9. ab says:

    @Sheherezade, imi cer scuze daca asta a fost impresia pe care ti-am lasat-o: ca imi pun la pamant cititorii. Am sa incerc sa ma explic un pic mai mult. Daca cititorii vor mai reveni sau nu, este alegerea exclusiv a lor. Nu scriu aici ca sa fiu comercial, deci numarul de cititori nu este aspect relevant pentru mine. Daca era, inchideam de mult pentru ca nu este o activitate productiva din punct de vedere economic. Despre ipocrizie nu cred ca te-am acuzat. Am spus doar ca este ironica situatia. Ce am scris in restul raspunsului sunt lucruri despre mine si despre, daca imi permiti, politica editoriala. Asadar, te-as ruga frumos sa scuzi senzatia de atac pe care ti-am lasat-o. Am dreptul insa sa raspund la orice comentariu, atat timp cat o fac civilizat, ceea ce cer de altfel si de la cei care fac mai mult decat lectura si decid sa-si exprime si un punct de vedere. Daca am dezamagit, pentru ca sustin si incerc sa aplic un mod pozitiv de a vedea lucrurile, te-as ruga fie sa gasesti si puncte pozitive in activitatea mea de aici sau, pentru binele tau moral sa te opresti din citit. O sa-mi para rau, dar daca iti e mai bine, why not?

  10. ab says:

    @Andrei Catalin, dupa cum se vede este o postare care a atins niste corzi mai sensibile. Relax! NU m-ai deranjat cu nimic. Doar intaream ce ai spus si tu si ce incercam sa-i explic si Mariei (Sheherezade). Se pare insa ca in cazul ei nu mi-a iesit si dupa cum se vede si in cazul tau. Cum altcineva nu a mai comentat, eu zic ca un 100% este un procentaj bun, asa ca m-as opri aici, cu scuzele de rigoare, repetate si v-as duce catre un gand mai pozitiv: http://ganduldedimineata.ro/?p=6071

  11. Andrei Catalin says:

    Eu nu ma simt deranjat cu nimic. am simtit o oare care agresivitate si nu stiam ce sa iti raspund. da am citit blogul tau pagina cu pagina, si imi sustin cele spune mai sus in comentarii.

    Nu m-a deranjat atitudinea ta, din contra, am trait putin cu impresia ca am zis ceva gresit si nah… nu imi place sa fac asta. m-am prins ultrerior ce ai intrebat de fapt, dupa ce am citit de vreo cateva ori postul si comentariile. (cred ca ai si observat cat de mult am stat logat pe pagina asta)

    so, o zi insorita :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *