Doua vorbe despre fotbal.

Saptamana trecuta am asistat la unul dintre momentele care ne face sa intelegem de ce fotbalul este asa iubit. Ma refer, desigur, la calificarea total neasteptata pe care Steaua a izbutit-o in Europa League. Meritele sunt 100% ale jucatorilor si staff-ului tehnic. Atat! Si nu, n-am uitat publicul, doar ca publicul n-a crezut o clipa in calificare inainte de golul lui Latovlevici. Eu recunosc, ca nici atunci. De altfel, eu unul in seara aia mi-am creat o bariera mentala si mi-am impus sa nu mai visez. Ca oricine cred imi doresc sa fiu contemporan cu cat mai multe momente in care bucuria si mandria te imping spre delir.

Totusi, chiar si dupa o surpriza placuta precum cea de joi, am inca doua regrete. Mai intai, priviti aici.

1. Eu in fotbalul romanesc de azi nu am mai vazut 1 jucator (si jur ca-mi este suficient unul singur) care sa isi puna adversarul jos, la propriu, printr-o fenta din corp, dribling, trick sau ce mai vreti voi.

2. Unul dintre motivele pentru care Messi a ajuns unde este azi poate fi si faptul ca viseaza cu ochii deschisi pe teren. Asa cum a facut-o si Hagi de nenumarate ori si cum a facut-o si in finalizarea actiunii de mai sus. Pentru acesti oameni rezultatul de pe tabela nu e suficient. Viseaza la mai mult, muncesc mai mult si obtin mai mult. Nici asta nu am mai vazut in fotbalul romanesc: jucatori care sa indrazneasca sa viseze prin executii.

PS: in seara asta am onoarea de a debuta intr-o echipa frumoasa care scriind si punand suflet viseaza fotbal. Amanuntele le-a dat dl Make pe blogului dansului.

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *