Stiu ca titlul are doua sensuri. Si culmea e ca ideea de a scrie despre asta mi-a venit de la sensul propriu al expresiei. Ma explic imediat.
La propriu.
Ieri, duminica, inca de dimineata m-am dus cu spor la cumparaturi tehnice. Cautam, ca sa fiu exact, un boiler electric. In mintea mea e destul de clar principiul pe care functioneaza o astfel de masinarie, dar intrucat este prima oara cand ma lovesc de unul, well, hai sa spunem ca am destul de multe nelamuriri. Ma intereseaza chestii practice, de la prinderea in perete, pana la chestii mai sofisticate cum ar fi automatizarea pastrarii apei la o temperatura indicata. Mi-ar placea sa stiu ca daca dureaza 2h30 sa o duca de la rece la 45 de grade, in cat timp se raceste, la ce temperatura pleaca din nou incalzire si cat dureaza sa o aduca din nou la 45. Un soi de ciclu de functionare.
Am fost mai intai in Baumax. Acolo m-am invartit pe la raion si nu parea sa ma convinga nimic. Apoi am ajuns in Dedeman, un magazin cu care sunt mai familiarizat. Am gasit un model interesant pe a carui eticheta spunea “boiler electric 80L, 1,5kW“. Cum eticheta nu raspundea la intrebarile de mai sus, am intrebat un domn de pe raion. Primul raspuns a fost “este de 80L si 1,5kW“. Ok, stie sa citeasca. Apoi, mi-a mentionat timpul de 2h30 pe care vi l-am povestit. Mi-a revenit increderea si l-am intrebat si restul. Mi-a spus ca nimeni nu stie detaliile astea. Well, poate daca erau scrise pe eticheta, era altceva.
La figurat.
Acum ma refer la sensul ala la care s-a gandit toata lumea cand a vazut titlul. Ne place sa etichetam? E pasiune nationala. De la cat de prost este un functionar pana la cat de slab este un jucator de fotbal. Sau, iar asta imi place mult,: “nu exista alte masini decat cele germane”. Pe strada lucrurile stau la fel. Om imbracat normal – este un amarat. O doamna cocheta – este o intretinuta. Un pusti rebel – ciudat. O pustoaica copilaroasa – imaturitate rusinoasa. Suntem mandri de modul pueril in care catalogam oamenii? Suntem mai fericiti cand facem asta?
De ce etichetam?
Din instinct. Eu una asa vad si asa simt. Nu am intalnit oameni care sa nu faca acest lucru, oricat de rar o fac, fie ca le rostesc, fie ca doar le gandesc, cu totii etichetam.
Punem etichete pe care le ridicam cu timpul, pentru a le inlocui cu altele noi.
si tu etichetezi… destul de usor as putea spune, cu dezamagire… dar cel putin, cred ca esti constient ca postul e valabil si pentru tine…
Suntem mai fericiti?
La asta nu stiu daca s-a gandit cineva sau nu prea multi. Instinctul este o nevoie primara. :)
Se cere a fi satisfacuta. Dar cred ca orice nevoie satisfacuta prea des ajunge la saturatie si face rau.
@Aura , deci instinctul e de vina. Avem si instinct de fericire sau de echilibru? Nu ma refer la echilibrul fizic ci la acela al gandurilor. Pentru ca daca este vorba de instinct la etichetare, as zice ca e vorba de un dezechilibru mental.
@Andrei Catalin, nu prea imi place sa ma exclud din ceea ce scriu. Nu sunt perfect, am defectele mele si pe unele le constientizez si incerc sa le corectez sau domolesc, pentru altele am nevoie de ajutorul celor din juru-mi, care vad aceste defecte si ma trag de maneca. Este si unul din motivele pentru care am apreciat intotdeauna parerile altora, spuse civilizat, desigur.
e bine atunci… sper sa faci si ceva legat de asta…
Dezechilibrul mental implica mai mult decat etichetare si un ochi critic. Sunt probleme mai complexe in personalitatea celui care se lupta cu asa ceva.
Echilibrul gandurilor ti-l poti atinge singur sau cu ajutorul celor din jur, dar in fond lupta este a ta cu tine.
Fericirea implica de altfel un echilibru al gandurilor si o acceptare.
Daca iti este comod sa privesti si sa te privesti cu un ochi foarte critic, atunci esti ok si cu situatiile in care singur te conduci. Dezechilibru mental? Nu stiu, asta iti poti raspunde singur.
Dar, este doar opinia mea si nu ma deranjeaza sa fiu etichetata, dar ma straduiesc pe cat posibil sa nu etichetez, pentru ca oamenii sunt mai mult decat o prima impresie si in spatele unei atitudini se ascund mai multe decat poti vedea cu ochiul liber.
Sa nu ne stampilam intre noi precum animalele, zic. Suntem creaturi destul de complexe.