In ultima perioada am interactionat cu foarte multi tineri de pana in 25 de ani. Intrucat e vorba si de baieti si de fete, cred ca pot sa fac o referire generala. Si as mai preciza ca intalnirile cu ei au fost unele formale in principal, job related.
Principala diferenta pe care am observat-o intre generatia mea si generatia lor, era ca noi la varsta lor, si chiar mai devreme ne doream ceva anume de la cariera profesionala. Voiam sa ajungem intr-un anume punct si incercam sa tot acumulam informatii care sa ne ajute sa ajungem acolo mai repede si mai sigur. La tinerii pe care i-am intalnit am observat o dezorientare profesionala. Joburi care nu aveau nicio legatura cu facultatea pe care o terminau, motivatia principala era una strict materiala, iar asteptarile privind colaborarea pe care le-o propuneam erau de obicei unidirectionale: ce le ofer eu. Putini, numarabili pe degetele de la o mana, au fost cei care au raspuns cat de cat convingator la intrebarea “de ce esti tu cel de care am nevoie?”.
Eu unul cred cu tarie ca principala calitate pe care un angajat trebuie sa o aiba este “passionately curious”. Imi cer scuze pentru preluarea expresiei in engleza insa sincer nu i-am gasit un corespondent romanesc care sa-mi convina. Vorbim de curiozitate catre cunoastere, in mod evident, pentru ca de bagaciosi nu are nimeni nevoie. Vorbim de pasiune autentica pentru ceea ce fac sau urmeaza sa faca, pentru domeniul in care activeaza. Vorbim de singura motivatie care ii aduce in fiecare dimineata la serviciu fara sa tina cont de o suma sau de un factor material. Imi pare singura calitate suficient de puternica prin care un angajat poate face performanta in domeniul sau.
Sigur sunt si alte opinii pe care tare as fi curios sa le aflu. Vreau sa stiu care-i calitatea cea mai importanta a unui angajat, din punctul vostru de vedere. Zi cu spor!
