Prietenia si nuantele ei.

Desi m-am trezit cu un alt subiect in minte (sa ne linistim, e timp pentru toate!) m-am apucat sa caut pe google vorbe de duh despre prieteni si prietenie. Doua dintre chestiile gasite mi-au atras atentia si mi-au placut. Le puteti vedea mai jos, nu de alta dar as vrea sa va spun inainte cam cum vad eu lucrurile cu prietenia.

Ce vreau de la un prieten?
Vreau sinceritate. Deseori doare, dar daca nici prietenii nu-ti spun adevarul despre ei si despre tine, atunci cine? Vreau pareri. Nu de alta, dar sunt prins de propria perspectiva si parerile altora, stiind ca-s sincere, imi largesc orizontul. Vreau intelegere pentru ca nu-s perfect si fac greseli. Vreau sa ma ierte pentru greseli si sa mi le arate. De cele mai multe ori gresim fara sa ne dam seama si cine sa ni le arate daca nu un prieten? Vreau sa vrea sa ajute si sa o faca daca e nevoie. Sunt genul care cere rar ajutorul, poate din prea multa mandrie, dar intotdeauna am apreciat cand un prieten m-a ajutat cu ceva, chiar si din proprie initiativa. Vreau sa aiba nevoie de mine. Nu imi plac relatiile unidirectionale. Cred ca prietenia este o chestie reciproca si nu concept ca eu sa fiu prietenul cuiva fara ca el sa-mi fie prieten inapoi. Desi recunosc ca s-a intamplat de mai multe ori lucrul asta.

Ce ofer unui prieten?
Imi place sa cred ca ofer cam aceleasi lucruri pe care le cer. Sunt sincer cu el si voi fi intotdeauna. Sunt poate prea critic in unele cazuri, dar asta se intampla pentru ca imi doresc ca lucrurile pe care i le spun sa il ajute sa schimbe ce merge prost. Ii sunt la dispozitie oricand. Nu cred sa fi fost vreo situatie in care un prieten sa aiba nevoie cu adevarat de mine si sa nu merg sa-l ajut. Si da, poate mi-au murit laudatorii. :)

Sursele foto: aici si aici.