Suntem fara indoiala cu totii diferiti, insa avem multe trasaturi comune. Cu totii ne bucuram sau ne intristam. Cu totii radem sau plangem. Cu totii avem la un anumit moment nevoie de ceva.
Eu am nevoie de putin.
Si e posibil sa nu fiu singurul care sa vada lucrurile asa. Mie imi este suficienta o imbratisare cand sunt intors pe dos. Mie imi este suficient pentru a merge mai departe si un “o sa fie bine” spus sincer si incurajator de cineva apropiat. Am trecut peste momente foarte grele doar cu aceste gesturi marunte si autentice oferite ca suport si cateodata nu-i inteleg pe cei care au nevoie de luna de pe cer pentru a se simti importanti si speciali. Dar, cum spuneam fix la inceput: suntem cu totii diferiti.
Zi calda in piept si linistita in ganduri sa aveti!
E adevarat ca toti traim emotii asemanatoare, insa fiecare e diferit in felul sau, cei mai castigati sunt cei care au cele mai comune pasiuni, ganduri, esti de aceasi parere cu mine sau ma insel oare?
Da. Poate fi o perspectiva valida ce spui tu referitor la pasiuni cat mai comune. Totodata si intamplarile lor ar fi din cele mai comune si ceva mai simplu deci de empatizat cu ele. Catre directia asta bati, nu?