Singuratatea se masoara in tone.

Si tonalitati (revin imediat si cu explicatia). Fara indoiala, in mintea mea, gandul ca nimeni nu m-ar putea auzi sau intelege vreodata ar fi un cosmar imens si terifiant. Din nefericire exista si astfel de exceptii, iar una dintre ele a fost descoperita in 1989, din intamplare, de un oceanolog pe numele sau William Watkins a descoperit in niste inregistrari oferite de submarinele armatei americane un fenomen ciudat.

Balenele comunica intre ele printr-un soi de scancet care de obicei se situeaza ca frecventa intre 17-18 Hertz, mult sub limita de perfeceptie a auzului uman. Totusi, un exemplar distinct emitea aceste sunete in apropiere de 52 de Hz, ceea ce inseamna ca nicio alta balena nu putea sa o receptioneze.

De atunci si pana acum nu a mai fost descoperita nicio alta balena care sa foloseasca aceeasi frecventa, ceea ce, in mod logic, face din exemplarul despre care vorbeam mai sus sa fie cea mai singuratica balena de pe planeta. Poate si cea mai singuratica fiinta, cine stie? Potrivit Daily Mail in toamna lui 2013 o echipa de oameni de stiinta au pornit pe urmele acestei balene singuratice, pentru ca desi au tot “ascultat-o” in ultimii 20 de ani nimeni nu a vazut acest mamifer marin.

 whale

Sursa foto.

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged . Bookmark the permalink.

One Response to Singuratatea se masoara in tone.

  1. rtharie says:

    Uite ce păţesc: vreau să plec şi mă ţii în loc cu “articolele” tale! Ieri aş fi spus că-s aşa de singuratică cum este balena aia despre care scrii. Probabil emit şi eu pe o frecvenţă anumită ca una care totdeauna stă în contra vântului….Dacă stau să mă gândesc bine la temă, pot spune că e o temă deschisă, dar acum mă cam grăbesc… Ce pot spune că azi dimineaţă m-am trezit din somn şi-mi bătea puternic inima. Era aşa o bătaie interioară, ca o prezenţă, nu ştiu cum să spun. Am stat aşa liniştită sub plapumă şi aşteptam să-mi întâlnesc bătaia inimii. In mod sigur am vizat ceva şi-n vis eram pe aceeaşi frecvenţă cu cineva anume pentru că senzaţia a rămas şi după trezire! O spun sincer . Chiar şi-acum când îmi aduc aminte simt prezenţa a ceva anume în inima mea…Îmi vine să strig Evrika. Adică: nu sunt singură, mai emite cineva pe frecvenţa mea!
    Să ai o zi bună! (deocamdată dispar…. dar nu de tot, tema e interesantă şi voi reveni)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *