Rolul experimentului seteaza obiective inclusiv pentru mine. Am venit cu aceasta idee acum 6 luni. Si atunci promiteam atunci ca revin dupa o saptamana. Este clar un esec, dar nu vreau sa renunt la idee, asa ca, iata continuarea.
Pentru cine nu are chef sa mai parcurga inca o data postarea de atunci (click aici), pe scurt este vorba despre cum sa schimbam lucrurile in bine, incepand cu pasi mici, dar consistenti. Ideea este mai intai, fiind un experiment, sa stabilim ce si cum ne deranjeaza la altii si au fost 5 raspunsuri foarte bune si foarte diferite. E important sa le repet, ca sa stim de unde plecam: Marcel spunea ca il enerveaza complacerea in mediocritate si chiar. Andrei Catalin avea o problema cu lipsa de incredere pe care oamenii o manifesta in general in legatura cu semenii. Ariel se alatura si el si adauga ca principala chestie enervanta este libertatea prost inteleasa in spatiul public. Andreea venea cu ceva la fel de complicat: necunoasterea gramaticii limbii romane.
Pasul urmator al experimentului.
Acum ca am identificat ce ne deranjeaza la altii, primul pas logic este ca noi sa avem grija sa nu cumva sa facem aceeasi greseala. Sigur ca vom spune clar cum ca noi nu facem aceste greseli niciodata, dar cred ca greseli pot aparea oricand si la oricine. Perfect nu e nimeni, dar nu e rau sa visam sa ajungem. Macar pentru chestii pe care le constientizam asa de bine si ne deranjeaza asa de tare la altii. Gresesc? Si acum provocarea episodului al 2-lea. Si ca sa facem lucrurile si mai grele, vom accepta asta in public, aici, in comentarii. Ca sa nu para aiurea voi incepe chiar eu.
Explicatia directiei.
Cred cu tarie ca puterea exemplului functioneaza mai bine ca orice. Momentul acela in care in care constientizezi ca gresesti este la fel de important ca lucrul care-ti place teribil la altii si ti-l doresti si pentru tine. Cred cu tarie ca daca incepem cu ce ne enerveaza la altii avem un motiv in plus sa schimbam asta. In primul rand la noi si prin influenta noastra, la cei de la langa noi.
Mi-ar placea, daca credeti ca merita sa continuam ideea, sa-mi trimiteti o parere despre asta pe autor la ganduldedimineata.ro sau de ce nu, chiar pe pagina nou lansata de Facebook a blogului.
Pentru ca am spus ca incep eu, uite una care ma enerveaza teribil la altii si mi se intampla si mie. Si ma enerveaza si mai tare chiar daca stiu ca sunt doar intamplari nefericite. Ma enerveaza cand se promite ceva si nu se respecta, ma enerveaza ca nu se pune pret pe cuvantul dat, spus, asumat. Iar aici, vreti exemplu clar? Doar ce l-am dat. Au trecut 6 luni de cand am spus “saptamana viitoare”.