Cerere si oferta.

In mare in aceasta dimineata o sa va vorbesc despre viata, dar in detaliu poate fi si review-ul unui film pe care l-am vazut in weekend. Daca plecam de la titlu – cel al postarii, nu cel al filmului – si trecem un pic prin economie o sa deducem clar ca cererea si oferta sunt invers proportionale si depind teribil una de alta.

Sa luam exemplul licitatiilor.
Lucrurile bune de obicei sunt rare, iar cand sunt rare exista o concurenta mare pentru obtinerea lor. Daca ar fi sa reducem totul la obiecte si pret, licitatia este de departe modul cel mai corect si echitabil de atribuire. Daca insa extrapolam din nou si largim orizontul, in viata ca si in comert, cea mai buna oferta castiga. Chiar si cu riscul sa fie doar aparent cea mai buna oferta. Si aici ajung la prima chestie memorabila din film: “Relatiile sunt ca si licitatiile: nu stii niciodata daca ai cea mai buna oferta.” Faptul ca permanent poate exista cineva mai bun ca tine ar trebui sa te motiveze sa tragi mai tare, sa te autodepasesti. Din nefericire exista si reversul medaliei, acela in care clachezi si te impiedici si cazi si te indepartezi teribil de cevaul pe care-l tinteai.

De la licitatie ne intoarcem la subiect.
De cele mai multe ori imbulzeala de oferte de la licitatii este in jurul unor obiecte de arta. Arta, ca rezultat, este de cele mai multe ori mult mai valoroasa dupa moartea autorului. De unde rezulta ca si multe fapte bune pot trece cu vederea contemporanilor si sa devina apreciate doar de urmasi. Si ca orice valoare pura, arta are si imitatiile ei. La fel e si dragostea, ca o arta. Cu valori inestimabile si pretendenti potenti, dar si cu falsuri mai mult sau mai putin reusite. Asta a fost a doua idee memorabila a filmului.

Artistul si profanul.
Se tot spune ca simpla posesie a unui DSLR nu te face fotograf. La fel si cum manuirea indemanatica a unei pensule pe o panza si dragostea pentru arta nu fac din tine un artist. In film se spune ca ai nevoie si de un “mister interior”. Cred ca o analogie mai edificatoare este intre interpret si compozitor. Sper ca e mai clar acum.

PS: Filmul este din 2013 si are titlul original: The Best Offer. Din distributie fac parte si joaca fain Geoffrey Rush si  Donald Sutherland . O nota de 7,9 pe IMDB la data la care scriu randurile astea si parerea mea sincera recomanda filmul pentru o vizionare de weekend. Mie mi-a parut mai mult decat o poveste cu intriga, mister, clasa si savoare. Mi-a parut un film fabula cum imi era de mult timp dor sa vad.

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

4 Responses to Cerere si oferta.

  1. Confirm ce zici. Un film care iti pica foarte bine tocmai pentru ca nu e pe reteta pe baza de poc poc si gagici dezbracate. Ok, recunosc, vedem gacica dezbracata :)) Dar se pupa bine cu intreaga tarasenie de acolo, asa ca e ok :D

  2. Horia says:

    Mda, sunt satul de tot felul de filme facute dupa reteta motiv pentru care nu cred decat ca incet, incet asa cum pica jurnalismul pica si productia de filme, insa poate ca sunt eu negativist, tu ce parere ai despre acest fenomen al filmelor facute dupa reteta?

    • ab says:

      Principala rupere de la reteta ar fi schimbarea finalului. Daca nu e happy end deja e un progres, zic eu. Asta nu inseamna ca trebuie totul sa fie dramatic, dar daca ti-ar lasa totusi o intrebare in loc de “they lived happily ever after” nu cred ca ar durea pe nimeni.

Leave a Reply to Cristian China-Birta Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *