Noe si finalizarea task-urilor.

L-am vazut aseara. Intr-un moment deloc linistit si deloc relaxat. Apoi cand vezi un film ca asta in starea potrivita nu poate sa nu te impresioneze. Nu se poate sa te ridici din scaunul ala de cinema si sa nu-ti pui intrebari existentiale, chiar daca prima dintre ele este de ce te dor genunchii asa tare. Nah, acum stiti si daca il recomand sau nu, dar nu uitati de stare. Nu trebuie sa-l vedeti cand aveti chef de o comedie.

Ce e bine si ce e rau?
Sa presupunem ca exista cineva care iti da permanent optiuni si in toate optiunile astea ai in totdeauna o varianta buna si una rea. Da, sa presupunem ca viata e plina de teste si ca ce decidem sa facem poate sa ne creasca sau sa ne coboare scorul. Stiu, nu poti sa pleci de la premiza asta pentru ca o viata ca un examen nu poate fi una relaxata. Exista oameni care spun insa ca exista soarta si ca daca asa iti e scris asta faci. De aici insa rezulta ca cineva care ne-a dat discernamant si sentimente a fost doar foarte darnic si astea au venit ca bonus, nu ca tool-uri (practic vorbind) pe care sa le folosim in dorinta si incercarea de a performa cat mai bine. Raman cu parerea, chiar si dupa filmul asta, ca e foarte greu sa faci bine si foarte usor sa faci rau. Si ca varianta pe care o alegi este un act de vointa. Mai e situatia in care raspunzi cu “cine sunt eu sa judec?“, iar atunci s-ar putea sa ai o problema inca din start.

E bine sau rau sa fii subiectiv?
Se spune ca dovada suprema de credinta este jertfa. Sau altruismul. Dar pana unde merge altruismul asta? Ca e usor sa le ceri altora sa se jerfeasca si sa-i condamni ca nu o fac. E mult mai greu insa sa decizi ca tu trebuie sa te jertfesti pentru altii sau sa renunti la cei pe care-i iubesti pentru ca overall sa fie mai bine. Cu alte cuvinte, obiectivi suntem doar cand e vorba de altii. Si corecti si drepti si justi. Cand e vorba despre noi apar nuantele si perspectivele diferite si cauzele si scuzele. Din cauza subiectivismului Noe se autocondamna in film. Si se pedepseste, logica lui fiind ca degeaba faci 95% dintr-un task daca nu-l duci la bun sfarsit. Pragmatic managementul, ce sa zic?

Alte aspecte ale lui Noah.
Distributia e faina. Si jocul actoricesc. Mai ales al fetelor: Jennifer Connelly (eu o stiam din A Beautiful Mind si Winter’s Tale – am povestit despre el aici) si Emma Watson (daca nu o stii din seria Harry Potter nici nu mai conteaza). Nu pot sa-l las deoparte nici pe Russel Crowe. Ar fi nedrept. Realizarea filmului? Well, mai scartaie la efecte, nu merita 3D-ul. Nu inteleg sincer de ce filmul a creat controversa la Vatican. Poate pentru ca este intre teoria religiilor si teoria evolutionista, dar mie unul asta mi-a placut.¬†Poate si pentru ca imi pare bine scris. Si ultima chestie, mi se pare ca trailerul pe care-l vedeti mai jos ii face o defavoare. Filmul e mai mult de atat. Or maybe it’s just me.

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to Noe si finalizarea task-urilor.

  1. Petre says:

    Filmul ca intepretare este mai mult decat interesant, insa in rest este un fel de reteta a unui superfilm, bine acum ma intreb oare ce mai inseamna astazi un film bun, avand in vedere ca filmele sunt facute in asa fel incat sa placa a milioane

    • ab says:

      Si sa aduca milioane, sa nu uitam. Sigur ca totul este business si ca totul este despre investitie vs. profit, dar tocmai pentru ca exista fonduri filmele ar trebui sa iasa si bune, nu doar spectaculoase.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *