Viata de noapte…

… din centrul vechi al Bucurestiul este, in opinia mea, pe drumul cel bun, dar… pentru ca tot timpul exista un ‘dar’, “dear club owners, please, invest in DJs!” ar fi mesajul meu dupa o noapte in Arcade, un beci dragutel amenajat de pe strada Franceza. E micut si destul de intim pentru un club, dar asta nu inseamna ca nu poate fi si misto, iar prima schimbare ar fi DJ-ul. Tehnic vorbind, ne-a facut de toate… de la blancuri de 3-7 secunde in care-i auzeam clickurile in boxe, pana la piese dubioase care rupeau si mama avantului meu de dansator de ocazie. Despre mixare la bataie nici nu vorbesc. Aia e pentru profesionisti. In bunul stil romanesc pe la 3 a incercat sa ne trimita acasa bagand vreo 2-3 blues-uri si ca impresie generala, din punct de vedere muzical, m-am simtit ca la un bairam de prin ’98, acasa la cineva in care windows-ul se mai bloca iar winampul era la indemana oricui ce era suficient de treaz sa schimbe piesa cu un click.

Ar mai fi ceva ce ar trebui sa se intample si-n marile cluburi din Bucuresti, dar nu e cazul… obsesia pentru tare. E drept ca-s unii carora daca nu le tiuie urechile vreo 2 zile nu considera ca au fost la o petrecere, dar pe afara nu exista intamplator o lege clara despre nivelul de decibeli maxim intr-o incinta inchisa. Aseara de exemplu timp de vreo ora baiatul ala a dat asa de tare incat o data la 3 minute boxele intrau in protectie si nici nu sesiza. Ori o boxa de 600RMS, cat ar trebui sa aiba Electrovoxurile lor de acolo, pusa intr-o incapere de 35 mp este mult prea mult.

Daca par eu fitos in ce spun mai sus, sa se gandeasca macar la cei care le sunt clienti fideli: ei au cel mai tare de suferit de pe urma lipsei de preocupare si profesionalism.

Sa ai o sambata la volum redus!