Sigur ca era…

… ceva ce tot citisem sau aflasem din diverse citate, dar e cu totul altfel sa afli singur. Ma uitam aseara la bucuria spaniolilor pentru titlul mondial. Era un nene de pe strada care spunea ca “ma bucur ca fiul meu de 8 ani a putut sa vada asa devreme cele doua titluri castigate, continental si mondial. Eu am asteptat 36 de ani pentru asta.” Am ascultat discursul de multumire al regelui Juan Carlos, in care acesta vorbea despre exemplul pe care-l dau generatiei tinere si despre cum au demonstrat ca spaniolii sunt un popor puternic. Sigur ca pare desprins dintr-un manual de populism, dar in spatele lui se ascunde ceva mai important.

Astia de la noi, la tv, l-au sunat pe Gica Craioveanu, care traieste in Spania, si l-au intrebat cum au reusit spaniolii. A raspuns sec si destul de dureros pentru noi romanii: “pentru ca asta si-au dorit cu adevarat”. In momentul in care ai un obiectiv clar in viata nu e suficient sa-l declari la tv. Este mai important sa te convingi pe tine ca ai niste pasi de facut pentru a ajunge acolo si pentru a reusi. Cu cat mai ambitios obiectivul cu atat mai greu de facut vor fi acei pasi. In aceeasi emisiune TV Ilie Nastase spunea si el un mare adevar: “putem si noi, romanii, sa facem asa ceva, dar daca nu ne apucam niciodata nu vom ajunge nicaieri”.

Ca in orice drum trebuie sa existe un inceput si o destinatie clara. In caz ca nu v-ati prins azi m-am trezit in gand cu o intrebare: “Cum te motivezi sa devii cel mai cel mai intr-o societate in care mediocritatea este arta?”

Sa ai o zi plina de raspunsuri.