Gustul amar de…

… dupa ce te simti extraordinar la Faithless a venit aseara, un pic neasteptat, la Pink Martini. Ieri, n-am reusit sa vad decat 3 trupe, iar impresia facuta in prima zi despre publicul roman este aceeasi. Mai jos, detaliem.

Despre trupe, in ordinea intrarii pe scena, am sa zic asa. Urma, a fost pe scena mare si a sunat tare bine. Cu toate astea aplauzele celor vreo mie cinci sute de oameni din fata scenei nu prea erau convingatoare. Am crezut ca nu le place, dar totusi la fiecare piesa erau destui care se zbantuiau.

Apoi pe gluma aia de scena 2, a urmat Kumm, care n-au ezitat si ei sa ironizeze un pic cortul Jagermeister.  “Cum sa alegi intre Ciuc si Jagermeister? Iata o problema existentiala.” spunea Eugen Nutescu (sper ca nu i-am incurcat, recunosc, nu-i stiu prea bine). Kumm a fost cum trebuia, dar e greu sa compari cu Urma pentru ca sonorizarea era total diferita. Aici, cred eu ca e marele minus al Ciuc Summer Fest: diferenta foarte mare intre nivelul celor 2 scene.

Pe scena mare, in incheierea serii a venit Pink Martini, si parca mult mai prezenti decat in prima seara au fost tantarii. De altfel si vocalista China Forbes a muncit un pic cu tantarii, iar la un moment dat chiar cu un flurure care s-a pitit in decolteul rochiei. Muzical vorbind, trupa a fost exact cum ma asteptam: flawless. Precisi, profesionisti, entuziasti in faceau acolo ma fac sa ma duc cu gandul la o copie a celebrului Buena Vista Social Club. Repertoriul insa este unul insa mai variat. Cum spuneam si pe Twitter, insa, apare o problema. Nu stiu de ce mi-a placut Pink Martini, dar nu mi-a placut la Pink Martini. Poate pentru ca vad o trupa de festival ca fiind mai zgomotoasa si mai efervescenta, mai pusa pe improvizat si mai legata de public. Este fara indoiala o parere personala, dar la Pink Martini m-as duce oricand sa-i vad la Sala Palatului.

Despre publicul nostru cel de toate showrile, am sa spun doar atat. Nu-si aplauda compatriotii si prefera, probabil preocupat de imaginea tarii, sa pupe in dos orice vine de afara. E drept ca la acest festival nu a fost orice trupa de afara, dar chiar si asa, daca iti place unul si e de-al tau, sustine-l macar tu, ca strainii nu o vor face oricum.

Despre organizare, cred ca ar fi fost depasita de situatie daca venea public la intreaga capacitate a locatiei. Dar nu a fost cazul, asa ca totul a fost ok. Nu le-am vizitat toatele, deci nu o sa ma pronunt, insa in rest destule locuri de luat bere/bautura, destule pentru mancare si parca si suficiente locuri de stat jos sa papi. Ce mi s-a parut de apreciat, excelenta coordonarea si solutia gasita de politie pentru a nu bloca accesul pe Barbu Vacarescu.

Una peste alta, ziua doua nu mi-a placut, pentru ca n-am putut sa nu o compar cu prima. Faithless ramane de neratat indiferent unde vine.

Sa ai o duminica cu umbra!

PS: Te las cu Pink Martini si un imn pentru romani “Je ne veux pas travailler”, o preluare dupa Edith Piaf.
PS2: Manafu e de aceeasi parere de altfel cu mine. Doar ce a publicat “Nu (mai) ratati Faithless!” pe blog.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=xP9UAZGzSkI]

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

0 Responses to Gustul amar de…

  1. Adina says:

    Trebuia sa te astepti …. Pink Martini nu e de vazut si ascultat la un festival … Eu m-am mirat ca i-au adus la Ciuc

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *