De ce atunci…

… cand cineva-ti ureaza sa fii fericit nu-ti da si instructiuni cum sa faci asta? Serios! Te-ai intrebat vreodata? Gandeste-te ca asta se intampla doar la ocazii speciale. Nu ii spui amicului la telefon cand urmeaza sa-l vezi peste 2 ore la bere “fericirea sa fie cu tine”. Ii spui asta doar o data sau de doua ori pe an la ziua de nastere si onomastica. Ii spui cand se casatoreste si vine alaturi de sot/sotie cu un pahar de sampanie si un fotograf la masa ta. Ce se intampla? Te panichezi si mergi pe varianta safe? “Bai, daca-i spun sa fie fericiti n-am cum sa dau gres”. Poate nu vor fi. Poate nu stiu cum sa faca asta? Poate ar trebui sa-i spui si cum sa fie fericit in 3 pasi. Sa-i dai un manual. O carte cu rol de ghid. Nu vezi foarte multi oameni fericiti pe strada. Crezi ca lor nu le-a urat nimeni sau n-a vorbit nimeni serios cand a facut urarea? Pentru ca exista si varianta asta de urare de complezenta. Si zic ca daca tot iti este prieten/amic, mai bine ii spui ca nu stii ce sa-i urezi. Sau ar fi interesant sa fie ca la scoala cand erai intrebat de exemplu ce forme de relief sunt in Romania si daca spuneai munte a doua oara erai atentionat cu un “S-a mai zis!”.

Cum ar fi sa-ti suni cunoscutii sa le spui la multi ani si sa fie fericiti si ei sa-ti spuna “s-a mai zis asta cu fericirea! Altceva?” Mi-ar placea macar ca si experiment sa se incerce o data. Ma gandesc ca ar fi foarte oportun din 2 motive: 1. te-ai panica un pic si ai avea emotii, ceea ce este bine pentru ca esti alaturi de prietenul tau la o aniversare a lui, e moment important si 2. te-ar pune in situatia sa te gandesti la altceva, ceea ce, sa recunoastem, nu e rau sa mai si gandim inainte sa deschidem gura, nu? N-ar fi misto ca vocea de la telefon sa-ti spuna “Hai la multi ani si ia ceva de scris. Vreau sa-ti spun cum sa faci sa gasesti fericirea.”

Azi e ziua unui prieten care in Octombrie se insoara. Ma gandesc serios sa nu-i urez acelasi lucru si acum si atunci.
Sa ai o zi care sa para miercuri dar sa sune altfel!

This entry was posted in Dimineata, la cafea and tagged , , . Bookmark the permalink.

0 Responses to De ce atunci…

  1. muntele says:

    treaba cu urările astea pe care le spunem de la an la an e mai simpla decat pare. în primul rand, nu trebuie luate chiar atat de personal. cel mai bun e exemplul invers, cel cu înjuraturile. îi spui cuiva: să te tuf în gură. dacă e, mai ales, un băiat, nu te gândești și la reprezantarea efectivă a unui asemenea gest, în care cel înjurat se așează umil în genunchi, iar tu îl tufi pe el pe cale orală. tot ce se întâmplă e doar transmiterea unui gând, a unei energii negative. și nu trebuie să credem noi, eu sau tu, în treaba asta, lucrurile chiar așa stau. și tot așa e și în cazul urărilor de bine. tu nu le urezi unor miri casă de piatră, o casă pe care o și vezi construită din piatră, undeva pe culoarul rucăr-bran. tu doar transmiți o stare de bine cuiva. de aici încolo procesul e complex și ține de niște manuale de psihologie ceva mai avansate și pe care eu nu le-am citit, așa că mă opresc aici. de fapt, ce voiam eu să-ți spun e că ți/am lăsat un offline. adică un un mass în care îți ziceam ceva de o ecologizare. nu te fă că n-ai văzut, că oricum nu scapi. îți urez să ai o zi bună.

  2. whoami says:

    :)) Chiar mi-a placut. Nu stiu de unde ti-a venit ideea, dar e faina. E drept ca ne-am cam obisnuit cu platitudini cand e vorba de urari si poate ca n-ar fi rau sa ma scoatem din joben cate una traznita. Are dreptate si Muntele cu energiile pozitive transmise, dar imi place mai tare ideea unei urari personalizate, asta in cazul in care chiar vrei sa oferi un moment memorabil celui caruia ii urezi. :) Bravas!

  3. iulia says:

    Eu asociez fericirea cu multumirea de sine. As vrea sa-ti pot explica mai bine ce inseamna asta, dar pentru mine are sens. In nici un caz nu vreau sa sugerez ca daca te complaci intr-o situatie, vei fi mai fericit. Dimpotriva, ambitiile sunt binevenite. Se vede totusi ca imi lipsesc cuvintele acu, asa ca o sa incerc sa revin cu explicatie mai tarziu.

  4. elena says:

    bre gandule de dimineata, cum vrei tu sa iti trimita prietenul de la celalalt capat al firului, reteta fericirii? De unde sa stie bietul om ce te face pe tine “fericit”? Din prietenia noastra, ai sa zici… Este relativa treaba, caci fericirile isi schimba fondul de-a lungul timpului si, apoi, abia stim noi ce ne face fericit, daramite cel din exterior… Yet again, you do have a point: urarile suplimentare trebuie sa fie sincere, caci e suficient de artificial “la multi ani” (spus si strabunicii, care poate nu are ca target nemurirea :D)
    Oare o urare de genul “sa ai parte de bucurii mici si dese” ar fi mai digerabila?…

    p.s. pt mine, una din aceste bucurii mici e si gandul de dim, deci spor la a’l pastra des ;)

  5. ana says:

    despre fericire…cred ca e la fel ca la broccoli…nu iti plac la inceput, dar dupa ce mai incerci o data si inca o data iti plac din ce in ce mai mult. Adica ar trebui sa ne reconsideram lista lucrurilor importante si care ne fac fericiti…poate am invata sa zambim mai mult.
    cat despre urari… pe 27 octombrie poti sa ma suni sa ma intrebi ce fac si sa imi spui ca ti-ai adus aminte ca e ziua mea. daca sunt oameni in afara celor obligati de lege :) care se gandesc la tine de ziua ta, eu zic ca e un motiv sa fii fericit. Nu?

  6. @muntele – bun deci, important e faptul ca te-ai gandit si ti-ai adus aminte. Asta ar trebui sa fie suficient pentru ca amicul sa se simta mai bine. Am inteles bine?

    @whoami – Multam ca pari sa fi de acord cu ce spun :)

    @iulia – te asteptam cu explicatii, pentru ca eu vorbeam de urari si tu de fericire. :P

    @elena – multumesc pentru primul comentariu al tau aici. Multumesc si pentru citire si pentru aprecierea aia frumoasa de la final.

    @ana – conform teoriei tale cu brocoli, nu cred ca voi fi fericit. Nu-mi place brocoli indiferent cat de des incerc sa mananc :) In schimb, despre subiect, vad ca impartasesti cumva ce spune si Muntele.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *